'35'

3.8K 215 19
                                    

Ella

-   Îmi explici și mie ce naiba se întâmplă? intră Cllara ca o tornadă în apartament după câteva apeluri insistente cu amenințarea că cheamă poliția, încât abia mi-am târât picioarele până la ușă să-i deschid.

- Doamne, ferește-ne de sfârșitul lumii!
Cum fato ai ajuns în așa hal?!
O privesc pe ea: aranjată și frumoasă ca de obicei și îmi cobor ochii în jos. Aceeași pijama, părul murdar de câteva zile și fața mai ceva ca la înmormântare. Deci,da, în așa  hal nu am mai  fost!
- Ce naiba s-a întâmplat?
Nimic important. M-am îmbolnăvit puțin
- La cap ? Altfel nu îmi explic cum ai ajuns în așa stare.
-Apropo, am depus cererea de demisie, nu știi ?
-Poftim ?? Rămâne de-a dreptul șocată,ceea ce mă intrigă.
- Straniu, ar fi trebuit să apară anunțul de angajare.
- Ella, ce naiba vorbești ?
Nu avem un alt terapeut în clinică.
- Tocmai de asta. Poate să primească pe altcineva. Nu sunt unica.
- Înainte te gândeai doar la pacienți. Cum poți să-i lași, acum ?
-A venit timpul să  mă mai gândesc și la mine.
- Nu mă lua cu de-astea ! Puteai să te gândești la tine fiind pe o insulă în luna de miere cu Edward care nu îți mai permitea să te gândești la altceva. Ceva s-a întâmplat și nu plec de aici până nu aflu.
- Îmi va fi dor... De tine, de clinică, de pacienți .
- Oh, expira brusc și se așează comod lângă mine, coborând tonul vocii.
Îmi explici și mie de ce naiba Edward a lăsat clinica și își plânge amarul în paharul cu tărie de 4 - 5 zile ?

Doar numele lui îmi provoacă fiori în tot corpul și îmi ridic brusc privirea.
Nu a mers nici el la clinică, de asta nu știe nimeni de demisia mea.

- De unde știi?
- De la Mark.
- Va înțelegeți de minune, nu ?
Mă bucur că v-ați găsit. Cred că sunteți făcuți unul pentru celălalt.
-Lasă-mă cu astea acum. Sunt foarte supărată. Am vrut să prind buchetul miresei și acum ce mă fac?
- Rămâne doar să fii tu mireasa, altă soluție nu găsesc, îi spun strângându-mi genunchii la piept.
- Scumpo, ce s-a întâmplat?
M-a sunat Mark și mi-a spus că a venit Edward la el mort de beat și tot îi flutura cu o  scrisoare lăsată de tine  în care îi spui că l-ai trădat, altceva nu poate scoate din el. L-a rugat să-i caute o ramă pentru a pune hârtia, ca dovadă că totul are un sfârșit .
Dacă  nu îmi explici tu, jur că îmi ies din minți, pe bune.
-Bea ? O întreb fără  glas.
-Cum te-ai gândit că o să treacă peste ?
- Și mie mi-e greu , nu crezi ?
- Văd că nu ești mai bine. Mulțumesc Domnului că nu beai și tu !
-De fapt, e  o idee buna, spun ridicând degetul arătător în sus. De ce nu ai venit mai devreme, vreau să mă ridic din pat, dar sunt împinsă înapoi de Cllara.
-Nici nu te gândi .Aveți nevoie de  câteva palme. Tu ca să revii la realitate și el ca să vie să te recucerească.
Nu știu ce naiba s-a întâmplat dar  te cunosc prea bine. Mai degrabă ai fi murit decât să trădezi pe cineva. Deci, acum mergi și faci o baie cat timp eu îți pregătesc o cafea. Apoi îmi povestești totul.

Mă împinge cu greu până la baie,dar asta e. Sinceră să fiu, am câteva zile de când am trăit doar în dormitor și mai făceam o ieșire până la bucătărie. Nu e încântător de loc, trebuie să fac ceva altfel o să cad în capcana asta.

***
- E grav, dar cu ce naiba ești vinovată tu că nu prea înțeleg? mă întreabă după ce reușesc să îi povestesc tot ce cunosc printre lacrimi.
- Ți-am spus că nu pot să port inelul acelei femei. A rămas fără părinți din cauza mea.
-  Îți reamintesc că și tu ai rămas fără părinți. Deci, considerați că sunteți copii nefericiți ai planetei. Dar nu stați la depărtare, pe naiba! Sunteți distruși ambii !
Tot acest timp te-ai ținut de acest post. Clinica ți-a devenit casă. Cum poți să o părăsești. Și eu ? Pe mine cui mă lași, spune revoltată.
- Îmi e greu, jur că nu mi-a fost așa niciodată. Dar ce pot sa fac?
- Ai de gând să pleci din oraș ?
- Nu, nu m-am gândit la asta, cel puțin, nu îmi doresc.
- Și nu crezi că te va căuta ?
- Sper că nu .
- Poți să-i spui lui Mark că m-am întors la Alex, cu siguranță îi va transmite.
- Ceee ? Pune imaginația în mișcare și spune ceva mai credibil te rog!

O promisiune încălcată Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum