Capitolul 2

327 18 0
                                        

Intrând pe uşa sălii de bal, Hanna îşi făcu apariția. Le observă pe fete undeva într-un colț al încăperii.
'Hei! V-am spus să mă aşteptați... unde e Em?' întrebă ea.
Aria şi Spencer schimbară o privire confuză.
'Ceva nu are sens... Daca Emily nu te aştepta în față, tu cum ai ajuns aici? ...şi, pe lângă asta, unde e Em atunci?' a spus Spencer luându-și rolul de detectivă.
'Se pare că am o mamă fotograf şi un iubit care a uitat de mine...' răspunse Hanna cu jumătate de gură, auzind doar prima parte a întrebării. 'Am fost nevoită să vin pe jos, plus că telefonul meu e dus pe apa sâmbetei.' a continuat ea. 'De ce?'
Urmă o pauză, după care Spencer continuă.
'Doar nu credeți că -A...'
Nici nu apucă să-și termine propoziția, căci telefonul ei vibră, anunțând faptul că primise un mesaj.
'Nu am subestimat niciodată inteligența ta, Spencer.
-A'
'Sigur -A are ceva de-a face şi cu Em.' observă Aria.
*bâzz bâzzz*
Alt mesaj: "De asemenea, nici pe a Ariei.
-A"
'Deci, nu putem face nimic? Nu știm cine e -A, nu știm unde stă -A sau ce planuri are -A cu Em.'
'Poate mai primim vreun mesaj...' spuse Hanna plină de speranță.

* *

Emily a început să-și deschidă treptat ochii. Observă că era într-o cameră minusculă, fără ferestre. Lucrul pe care abia apoi l-a constatat, a fost ca era legată de un scaun, iar gura îi era acoperită, facand-o incapabilă să strige după ajutor.
'Dă-i drumul chiar acum!' se auzi o voce familară, pe care Em nu putea să nu o recunoască.
La auzul ei, fata începu să se zbată, vrând să îşi dezlege încheieturile, dar degeaba. Erau mult mai rezistente decât crezuse.
Vocea misterioasă a amuțit complet. Tot ce se mai auzea era un șoricel din colțul camerei în care se afla Emily. Când într-un final se opri, camera fu cufundată într-o liniște adâncă.
După un timp, această liniște a fost brusc întreruptă de stomacul lui Em.
'Ce moment bun ți-ai ales și tu.' gândi, dându-și ochii peste cap.
'I-auzi! Se pare că musafirei noastre îi e foame!' s-a auzit un glas din fața ușii.
În pragul uşii deschise, Emily văzu o femeie mică de statură, dar slabă și cu părul de un blond auriu, posibil fiind doar o perucă, purtând costumul Cinderellei. Fața îi era complet acoperită de o mască neagră.
'Ora mesei.' a spus ea, ținând în mâini o tavă.
Vocea aceea... unde o mai auzise?
'Nu era cazul...' încercă Emily să spună prin banda adezivă care îi acoperea gura, dar stomacul strică din nou momentul.
'Nu era cazul sa minți.'
Femeia i-a desfăcut legăturile de la mâini și i-a dat jos banda adezivă de la gură.
Văzând oportunitatea care i-a ieşit în cale şi, nestând prea mult pe gânduri, Emily îşi zmulse legăturile de la picioare, fiind obligată să o împingă pe Cinderella, care căzu pe podea. Nu avea ce să facă, ținea la viața ei. Fugi afară pe ușă și apoi pe coridoarele îmbârligate care în momentul de față îi semănau cu un labirint. Era aproape de ieșire, când un gard de fier coborî încet, încercând să o oprească. Din instinct, fata făcu o alunecare pe sol reuşind să treacă, ieşind pe uşă și, astfel, scăpând din 'închisoare' .

* * *

'Tot nimic...' oftă Aria
'Şi atunci? Doar n-o să stam aici aşteptând să apară de nu ştiu und...'
Hanna fu întreruptă de strigătul de uimire a lui Spencer.
'Emily?'
Bruneta se îndrepta fugind spre fete, ca și cum viața ei ar depinde de asta. Gâfâind, le explică tot.
Nimeni nu îndrăzni să scoata un cuvant până când Hanna sparse tăcerea.
'Ceea ce contează e că suntem toate patru, la un loc, într-un final.' spuse, încercând să ridice puțin moralul și s-au îmbrațișat.
'Ei... aproape toate...' nu se putu abține Spencer să zică.
'Spence!' îi atrase atenția Aria.
'Nu... Spencer are dreptate, Aria. Nu vom fi niciodată aceleaşi fară Ali.' oftă Hanna.
Liniştea apăsătoare îşi facuse iar apariția, până când Aria o tulbură.
'Seara e pe sfârşite. Avem şcoală mâine, mai bine am pleca acasă.'
'După câte s-au întâmplat în seara asta, nu trebuie să îmi spui de doua ori.' căzu de-acord Spencer.
Cele 4 au ieşit din sala de sport, pornind-o spre casă pe jos. Bezna de pe stradă, amestecată cu liniştea de mormânt dintre ele, creau o atmosferă incomodă.
Au condus-o pe Emily până în față casei.
'Păi, presupun că ne vedem mâine.' încheie Aria.
'Da, pe mâine...'
Fetele s-au îndepărtat, continuându-şi drumul.
'I-am auzit vocea. Era chiar lângă sala de mese.' le strigă Emily, înainte să se afle la o distanță prea mare.
Cele 3 s-au întors confuze.
'Ce?'
'A încercat să mă ajute...'
'Despre ce vorbeşti, Em?'
'Ali. A vrut să ma ajute să ies din capcana lui A.'
Putea citi confuzia din ochii prietenelor ei, aşa că a continuat înainte ca ele să poata spune ceva:
'Alison e în viață.'

Pretty SecretsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum