Pretty Secrets

Capitolul 4

Tic-tac.

Rozându-şi unghiile, Aria fixa cu privirea limbile ceasului de pe peretele din sala de aşteptare. Luând în considerare faptul că îşi rodea unghiile incontrolabil şi foiala nesfârşită în unicul scaun din încăpere, puteai ghici că e stresată.
'Domnul director te poate primi acum.' spuse o doamnă pe care o mai zărise pe holurile şcolii.
Aria dădu din cap şi zâmbi în semn de mulțumesc.
'Acum e acum.'
Se ridică din scaun şi ieşi din sala de aşteptare. Când ajunse pe hol, se opri şi privi lung uşa pe care se putea citi 'Biroul directorului'. După ce îşi luase în sfârşit inima în dinți şi intră în cameră, îl văzu pe domnul director stând în spatele biroului lui, afundat în nişte hârtii care păreau importante.
Fără să o privească, zise:
'Bună ziua... domnişoară Montegmory.'
'Bună ziua.'
'Oh, te rog, ia un loc.'
Fata făcu întocmai, aşezându-se pe scaunul din fața lui. Acela fu unicul moment în care el îşi ridică privirea din hârtiile sale.
'Domnişoară Montegmory, v-am chemat aici ca să va adresez o întrebare.'
Luă o pauză după care continuă.
'Dimineața aceasta, am primit acest mesaj.'
'Aşa...'
'Şi, fiind semnat cu litera -A, m-am gândit că ar putea fi de la dumneata.'
Aria se făcu palidă la auzul cuvintelor sale.
'Eu? Dar... de ce eu? Nu sunt singura persoană al cărei nume înepe cu litera A.'
'Nu, dar sunteți unicul copil din familia Montegmory al cărei nume începe cu A.'
'Dar ce legătură are familia mea cu asta?'
Înainte să termine de vorbit, îi fu întins în față un bilet. Îl despături şi îl citi, înlemnind.
'Byron Montegmory+Meredith', cuvinte scrise într-o inimioară atent colorată în roz. În josul paginii, hârtia era semnată. -A.

* *

Nu erau nevoie de cuvinte. Mirarea a fost așa de mare încât fața spunea tot.
'Ș-ș-și ce te-a pus să faci?' spuse Spencer bâlbâindu-se puțin.
'Până acum, singurul lucru pe care m-a pus să-l fac, a fost să mă întorc în Rosewood.'
'Dar... ce vei face dacă te pune să ne faci rău uneia dintre noi?'
Îngrijorarea nu putea să nu se vadă pe fețele amblelor surori.
'Am făcut ce mi-a cerut pentru că țin la viața unei persoane. Iar pe tine Spencer, nu te-aș răni niciodată.'
'Vrei să spui că nu vei face nimic în legatură cu Aria, Hanna și Emily?' iar lacrimile au apărut pe chipul ei ușor palid. Se ridică şi urcă scările care duceau la etaj.
'Spencer, ascultă-mă! Nu am vrut să sune așa.'
Spencer nu a mai vrut să asculte vorbele Melissei și se încuie în camera ei. Oricât ar fi încercat sora ei să o convingă pe Spencer să îi deschidă, era zadarnic. Toate bătăile, ciocănirile sau strigătele la ușă nu aveau rost. Atunci îi veni o idee - nu un lucru nou pentru un Hastings. Va folosi "un as din mânecă". Și anume Toby.

* * *

Aria citi şi reciti mesajul, încercând să găsescă o portiță de scăpare.
'Ei bine?' se auzi vocea directorului.
'... ăă, ce? Mă scuzați. ' zise Aria îngândurată.
'Tu esti autoarea biletului?'
Fata trase o gură mare de aer. Avea nevoie de mare curaj ca s-o spună.
'Da, domnule. Eu l-am scris.'
După un scurt moment de confuzie, directorul spuse.
'Deci, admiți că, între tatăl tau şi domnişoara Merdith Stevens...'
'Stevens?' Aria mimă un râs forțat cât putu de bine. 'Nu, ați înțeles greşit. Nu această Meredith. Meredith, ăă...' se opri. 'Meredith e al doilea nume al mamei, da. Aşa i se spunea în adolescență.' şi chiar în acel moment îi sună telefonul. 'Asta probabil e ea. Trebuie să fie îngrijorată, i-am zis că ajung acasă la 2. Trebuie să plec, la revedere.'
Fără să îi mai dea ocazia să îi răspundă la salut, ieşi grăbită pe uşă.
'Salvată de clopoțel.' zise ea, extrem de recunoscătoare pentru apelul primit de la Hanna.

* * * *

'Spencer, deschide! Sunt eu, Toby.'
Spencer nu putu să nu tresară la auzul numelui. Toby - persoana care ține cel mai mult la ea.
'Scuze, e doar vina Melissei. Nu știu ce a apucat-o...' zise, deschizând uşa.
'Uite Spencer, ştiu că am zis ce am zis...' spuse Melissa ieșind din spatele lui Toby.
Spencer îl privi în ochi pe Toby. Dar de data aceasta nu avea aceeaşi privire dulce cu care îl privea mai mereu. Privirea îi era tăioasa.
'Ai fost de acord cu asta? Amândoi trăiți într-o lume în care voi sunteți pe primul plan! Nu vă gândiți la urmări!'
'Spencer, eu...' spuse Toby gândindu-se că Spencer îi va asculta cuvintele.
Nu s-a mai uitat în ochii niciunuia, căci ai ei erau umpluți de lacrimi.
Întră şi se încuie din nou în cameră. După ce s-a aruncat pe pat, şi-a luat telefonul și le-a trimis un mesaj fetelor 'Ne vedem în fața hambarului.' .
Se încălță cu prima pereche de papuci pe care o găsi sub pat şi dădu să iasă pe uşă... iar acela fu momentul când o izbi realitatea.
'Grozav Spencer! Nu te-ai gândit și la tine când ai trmis mesajul ăla... dacă ieşi pe uşa asta trebuie să dai ochii cu Melissa. Ești un Hastings, Spencer, gândeşte!'
Îşi aruncă privirea prin cameră, iar aceasta îi căzu pe unica ei portiță de scăpare.
Fereastra.