Pretty Secrets

Capitolul 3

'Alison... trăieşte?' repetă Hanna.
'Emily...' începu Aria.
'Fetelor, ştiu că sună nebunesc, dar...'
'Em... te-ai gândit că poate ăsta e fix lucrul pe care vrea -A să îl crezi? Plus că, dacă Ali ne-ar fi căutat dacă era în viață, până la urmă suntem prietenele ei.'
'Înțeleg că nu mă credeți, nici eu nu aş crede dacă aş fi in locul vostru, dar ştiu c...'
'A fost o noapte lungă.' îi tăie Spencer vorba. 'Poate, din cauza loviturii la cap, ai încetat să mai deosebeşti realitatea de imaginație, sau... nu ştiu. E târziu, odihneşte-te. Pe mâine, Em.'
'Da, cum zici tu.'
Emily se îndreptă cu paşi apăsați spre veranda casei.
'Stai, Emily...' începu Spencer.
'E târziu, ar trebui să plecați, pe mâine.' încheie ea, trântind uşa în liniştea nopții.

* *

La ora 9 dimineața, Spencer îşi pregătea micul dejun, bananele cereale cu lapte. După ce şi-a turnat lapte într-un bol, a răsturnat neglijentă şi nepăsătoare un pumn de cereanle în el, a pus bolul în cuptorul cu microunde.
*beep beep*
Spencer tresări. Ultimul lucru pe care îl vroia era un nou mesaj de la -A.
Răsuflă uşurată când văzu că era doar Hanna.
'Hei Spence. Nu ziceai că Melissa e în Londra până săptămâna viitoare? Am vazut-o acum 5 minute în oraş cu mama ta.'
Melissa? Sora ei mai mare s-a întors mai repede acasă? Perfect.
Pentru un moment, Spencer se gândi că prefera mesajul de la -A, dar reveni la realitate când auzi uşa de la intrare deschizându-se cu zgomot. S-a ascuns în grabă în cel mai la îndemână loc, şi anume în spatele hainelor din cuier. O făcuse chiar la timp, deoarece acela fu momentul în care Melissa şi mama ei au dat năvală în încăpere.
'Mai e cineva aici?' spuse Melissa, precaută.
'Sora ta trebuie să fi plecat la şcoală, suntem doar noi.'
Melissa îşi dădu jos paltonul şi îl agăță în cuierul în care se afla Spencer.
'Ce a fost atât de important încât a trebuit să iei primul zbor până aici ca să îmi spui?' trecu la subiect doamna Hastings.
Melissa suspină.
'Nu mă pot întoarce acolo. Nu pot, mamă.' zise. După câteva clipe, continuă.
'Ieri seară am primit un mesaj anonim în car...'.
Se opri când telefonul doamnei Hastings începu să vibreze. Aceasta privi ecranul, încruntându-se.
'E de la muncă. Trebuie să răspund, aşteaptă un moment scumpo.'
Ieşi pe verandă ca să poată vorbi în linişte.
'Am primit un mesaj anonim.'
Cuvintele rămăseseră întipărite în mintea lui Spencer. -A a început să o vâneze pe Melissa? Fără să stea pe gânduri, ieşi din ascunzătoarea ei improvizată şi îşi luase sora de braț, făcându-i semn discret să tacă.
După ce au ieşit afară din casă, Spencer spuse:
'Trebuie să vorbim.'
'Melissa? Eşti aici?' se auzi vocea mamei lor, care terminase de vorbit la telefon.
'Ştii ce, mai bine vorbim mai încolo.' hotărî Spencer, înainte să o ia la fugă spre şcoală.

* * *

De data aceasta, întâlnirea celor 4 este la dulapul Ariei, care încerca să îndese un morman de cărți în dulap.
'A sunat biblioteca, Aria. Își vrea cărțile înapoi.' spuse Hanna cu umorul ei demodat, dar care le aduse câte un mic zâmbet pe față lui Emily și Ariei.
'Mulțumesc că mă ajuți. Nu fizic, dar ridicându-mi moralul. În fine, Emily cum te simți?' spuse Aria încercând să nu pară foarte îngrijorată.
'Sunt mai bine, deși îmi e cam greu să dorm pe partea dreptă...'
Acela era momentul în care Spencer apăru din curtea şcolii.
'Se pare că vine și domnișoara Hastings. Îmi pare rău să te anunț, dar îți voi pune o absență pentru ora de chimie pe care o aveai de la 8.' continuă Hanna cu glumele la care nu dorea să renunțe.
'A fost așa și cât am lipsit?' pufni 'domnişoara Hastings'.
'Nici nu ai idee...' spuse Aria cât mai subtil posibil.
*riingg riingg*
'Salvată de clopoțel.' spuse Aria.
*beep beep* îi vibră telefonul.
'Nu m-aş grăbi aşa dacă aş fi in locul tău.
-A'
Chipul Ariei fu străbătut de un fior.
Se auzi apoi un anunț.
'Domnișoara Montgomery este chemată la biroul directorului, repet, domnișoara Montgomery e aștepată în biroul directorului. Mulțumesc.'

* * * *

'... şi asta e lectura voastră pentru vacanță. Nu uitați de rezumatele cărții, mâine e ultima zi.'
Spencer era la ora de engleză, care părea că nu se mai încheie.
*rring riiing*
'Aleluia!' exclamă ea în gând, abținându-se cu greu să n-o țipe în gura mare.
Îşi înşfăcă geanta de pe scaun şi ieşi prima din clasă. Asta era ultima oră pe ziua de azi, ceea ce însemna că trebuia să plece acasă. Ieşi din şcoală şi porni la drum pe jos.

*acasă*

'Sunt acasă!' strigă ea de îndată ce intră pe uşă.
Intră în sufragerie şi îşi aruncă nepăsătoare geanta pe unul dintre fotolii.
'Nu e nevoie să țipi. Nu sunt surdă, de la ultima verificare' spuse Melissa pe care o observă doar atunci, stând pe canapeaua din fața şemineului.
'Melissa?' nu îşi putu ascunde mirarea Spencer, apoi spuse pe un ton mai şoptit. 'Unde e mama?'
'Am rugat-o să cumpere câte ceva de la Mall, tocmai a plecat. Ceea ce înseamnă că ai destul timp să îmi povesteşti ce se întâmplă.'
Spencer se aşeză pe canapea, lângă sora ei.
'Uite, Melissa... Mesajul ăsta pe care l-ai primit. Ai observat ceva ciudat în legătură cu el?'
'Mesajul în sine era ciudat.'
'Ştii de la cine l-ai primit?'
'Nu. Dar e semnat în josul paginii un -A. Ce laş.'
'Melissa.' zise Spencer, dându-i de înțeles ceea ce se întâmpla nu era dar o glumă. 'Ce scria în bilet?'
Aceasta îi susținu privirea pentru câteva clipe, după care scoase din buzunar un bilet mototolit şi i-l înmână.
Îl citi în gând, neputând să îşi stăpânească un oftat de uimire.
'Maya St Germain trăieşte. Va continua să trăiască dacă faci ce îți spun.
-A'