Cenușă: Dimensiunea Oglinzii

Adevărul Ascuns

În cenușă pentru Filvendor, aerul era înecăcios, abia putea să respire. Era uscat și plin de praf. Fața i se înțepa constant de la căldură. Neintrând des în Cenușă, fiind în pact cu îngerii știa că nu avea mult timp să stea. Arhanghelii care îi erau alături, dar care nu puteau interveni erau Mihail și Andrei.

Mereu se aflau în partea dreaptă și îl anunțau când trebuia să iasă din Cenușă.

Filvendor își scutură capul și urmă pașii mamei Arcaenei.

Scena în care se afla, era chiar în momentul în care mama ei, își urca nisipul în clepsidră. Știa ce avea de făcut după. Să își dea demisia. Toți ceilalți de la conducere doreau să omoare tot ce le stătea în cale, iar nisipul fusese creat pentru a avea o imunitate.

Filvendor știa istoria nisipului adus de pe insula Șnos. Departamentul din care mama Arcaenei făcea parte avea acces la acest nisip care se spunea că venea de pe o insulă unde oricine punea piciorul avea să fie ars. Nimeni nu știa de unde sau cine are această putere. Sau dacă există spirite deși se făcuseră multe experimente. Era ca și cum era un Triunghi al Bermudelor.

Mama Arcaenei era în camera unde în mod normal se developau fotografii. Neliniștită și totuși rapidă, ea a pus nisipul în clepsidră care odată închis, trebuia practic să o spargi să iasă. Știa că tot ce face, o face pentru Arcaena deoarece nu multe persoane îi doreau binele. Știa că greșise iar conștiința nu o lăsa.

Discuția pe care avea să o aibe cu Arcaena, cea din urmă, avea să o ajute. Durerea nu mai exista deoarece răul fusese deja făcut, iar protejarea ei, era pe primul plan.

"Eleesca!" țipă cineva foarte tare.

Unde avea să se ducă dacă aflau că a ascuns nisipul, chiar și foarte puțin? Thar era plecat și nu știa în cât timp va veni.

Dintr-o dată ușa se trânti de perete și o lumină puternică inundă încăperea. Totul se derulă în slowmotion. Eleesca ascunse clepsidra rostind câteva cuvinte pe care Filvendor nu le auzise și până să înțeleagă ce se petrece, arhanghelul Mihail îl apucase de mână în timp ce Andrei rostea o incantație ca cei ce au prins-o de mână pe Eleesca să nu îl observe.

Se știa că ei au puteri ce constau în a observa pe oricine supranatural.

Tot ce se leagă în rețeaua universului a avansat iar mulți învățau să stăpânească această artă.

Filvendor se uită la arhanghel și dădu din cap deoarece voia să știe ce se întâmplă. De ce Eleesca a fost prinsă? La ce renunțase? Ce aveau de gând să îi facă, iar cea din urmă întrebare, unde s-a ascuns clepsidra de încă apare în ultima amintire a Arcaenei?

3 secunde mai târziu, Filvendor ieși din Cenușă, respirând greu, vizibl ars pe față și pe mâini.

Arcaena era langă el, dorind să îl atingă, dar se opri la timp deoarece fum ieșea din pielea ce ușor încerca să se refacă.

Filvendor stătu cu ochii închiși câteva minute, după care trase aer adânc în piept.

„Mă mai ții ca pe ace?"

"Ai răbdare." Spuse Filvendor aproape șoptit.

„Cum să am răbdare? Ce ai văzut?"

„Adu-mi te rog cafeaua deoarece am nevoie de energie în primă instanță."

Arcaena își dădu ochii peste cap. Ce avea să facă? Se riscă pentru ea, dar fiind prietenul ei cel mai bun oftând, se duse spre biroul lui și luase cana cu cafea, după care se întoarse la el.

„Hold on tight." Spuse el sorbind ușor din cafea.