Cenușă: Dimensiunea Oglinzii

Nisipul Scufundat

„Spune-mi ce s-a întâmplat!" spuse Arcaena fără pic de răbdare.

Filvendor lua o gură de cafea, după care oftă. „Mama ta, a fost prinsă de Hoknath" Făcu o pauză după care continuă." În acel moment își punea nisipul în sticluța și l-a ascuns și nu am reușit să văd unde."

Arcaena trânti un pumn în masă. Știa că mama ei l-a ascuns în camera de developat fotografii. Era cea mai sigură cameră când voia să lase un mesaj." Spune-mi te rog că ai văzut unde a dus-o."

„Arcaena, ce rost are dacă mama ta deja ți-a dat sticluța?" întreba Filvendor, punând cana goală pe masă.

„Are. Și știi de ce? Pentru că ceva se schimbase la ea, deși o simțeam bine, nu era ea. Au vrut să afle unde este și poate chiar au găsit sticluța. Și poate chiar au făcut ceva cu nisipul. De unde să știu că nu este otrăvit? Nu aș putea să îl folosesc. Nici măcar pentru mine."

Avea dreptate. Nisipul contaminat nu mai era bun, în niciun scop. Filvendor doar încerca să o facă să nu mai fie curioasă. Uneori este bine să ignori ceea ce nu înțelegi, dar Arcaena nu a fost niciodată așa. Mai ales când venea vorba de familia ei.

„Arcaena!" spuse Filvendor punând mâna pe mâna ei, iar ea, sări din transă și se uită la el."Nu te mai duce atât de departe. Vom vedea ce are nisipul și dacă este contaminat.Ok?"

„Vreau să aflu acum."spuse ea, scoțând sticluța de pe lanț. Se uită la sticluța după care îl urmă pe Filvendor în camera Nisipului Scufundat. Era o camera ce părea o peștera, unde temperatura mereu era la 15 grade. Dacă sarea de această temperatură, pe Filvendor începea să îl doară capul, semn că nu era ceva bun. El putea să citească energiile sau dacă ceva ce este adus acolo, nu este bun.

În centrul peșterii, se afla o fântână, care în loc de apă, curgea cu nisip. Nisipul era cel mai fin și cel mai pur. Dacă ai fi pus mâna în el, dacă cumva nu erai pur, te ardea, că și persoană.

Ca și înger, era exact apă, în ochii lui Filvendor.

Se întoarse către Arcaena și duse palmă în față ei, semn că ea să lase să curgă puțin nisip.

Ușor, nisipul alunecă în palmă lui, încercând să îl simtă, închizând ochii. Șopti câteva cuvinte în latină și apoi, lasă să curgă în fântână, apoi se uită la Arcaena.

Foarte atentă la el, se ruga cumva în sinea ei să nu fie contaminat. Era cea mai apropiată amintire și știa că mama ei făcuse tot posibilul ca nisipul să nu fie descoperit și totuși, Hoknath era un general care deși avea 2 ochi, ca orice persoană, unul din ei era de ciclop, semn că era foarte atent la ceea ce se întâmplă, inclusiv nu îl deranjau luminile puternice sau grele.

Nisipul din clepsidra  Arcaenei care acum era combinat cu nisipul din fântână, nu părea să își schimbe culoarea sau compoziția, iar după 5 minute de parcă timpul ar fi stat în loc, adevărul ieși la iveală. Nisipul nu era contaminat.

„Vezi? Ți-am spus eu." Spuse Filvendor răsuflând și el ușurat, deși stătuse ca pe ace.

„Hai serios acum, da-te mare că ai avut și tu dreptate măcar o dată". Chicoti Arcaena.

„Vorbești serios?" zâmbi el. „ Acum știi și că nisipul este ok. Vrei să îl prepari și să pui elixirul în ochi?"

„În ochi?" rămase cumva confuză Arcaena.

„Da, adică o dată ce vei face acest lucru, vei putea să vezi ceea ce văd eu o dată ce intru în Cenușă."

„Acum spui asta?" întreba ea oarecum revoltată dar încă amuzată.

„Trebuia să aflăm dacă este contaminat sau nu, nu? Și de preferat să nu îl prepari pe tot. Pentru a avea o amintire asupra a ceea ce ai văzut tu, este necesar totuși să ai și particule din nisip. Este foarte valoros."

„Știi prea multe" bombăni ea.

„Cu asta mă ocup." Rosti el ieșind din cameră.

„De i-ar tace gura." Rase Arcaena și ieși și ea din cameră fiind mulțumită de ceea ce auzise.