Cenușă: Dimensiunea Oglinzii

Judecata

"Vrei să nu mai faci atâta zgomot, Filvendor?" Întrebase Arcaena, căci deja auzea multe zgomote din ce în ce mai aproape.

Se știa că Filendor în astfel de momente nu prea reușea să stea liniștit. În alte condiții, Arcaena ar fi râs deoarece nu înțelegea cum un înger are frică, iar Filvendor mereu îi aducea aminte că atâta timp cât stătea aici, pe pământ, avea să aibe aceleași sentimente ca un muritor.

Arcaena luă documentul cu ea și se mișcă ușor către ieșire dar observă niște picioare. Se întoarse repede către Filvendor și îl apucă de braț, să facă liniște. Până și ea avea ritmul cardiac mărit. Cu coada ochiului se uita la picioarele ce pășeau lipsite de energie, parcă târându-se către ei. Aparțineau unei femei.

Arcaena își duse mâna la gură ca să nu se mai audă cum respiră, după care închise ochii strângând și mai tare brațul lui Filvendor care era cât pe ce să scoată un mic scrâșnet.

Picioarele se opriră, Arcaena deschise ochii ușor și se uită de jos în sus la persoana care stătea în fața ei și rămase mută. Ochii mari erau acum parcă înlemniți. Mâna care îl strângea pe Filvendor, acum îl ținea și mai strâns, iar Filvendor nu știa dacă să țipe pentru că vedea ce vede Arcaena, ori de durere.

„Arcaena, hai să plecăm acum!" Țipă el într-un final, dar Arcaena nu putea să se miște. Picioarele refuzau să o asculte și nici să se ridice nu avea putere.

Filvendor știa că sunt în periocol. Persoana din fața ei semana cu mama ei, dar nu mai avea aceleași trăsături. Părul era rupt într-o parte, lăsând-o aproape cheala, mâinile nu mai aveau o finețe cu care Arcaena era obișnuită, ochii erau lipsiți de țintă, hainele erau rupe, iar mirosul nu mai era același. Arcaena începu să verse lacrimi neputând să se ridice, deși mintea ei îi tot repeta: Sus Arcaena! Nu este mama ta!

Iar pentru încă 5 secunde, Arcaena rămase cu privirea la creatura care ar fi trebuit să fie mama ei, după care leșină. Filvendor o acoperi și invocă lumina, după care totul deveni alb. Ca o coală.

Auzi aceeași pași de mai devreme și se întoarse uitându-se la mama Arcaenei. Zâmbea și îi făcea cu mâna, după care își drese glasul și vorbi, Filvendor, „ce căutați aici?! Ia-o pe Arcaena și mergeți înapoi! Locul acesta este blestemat și nu este bine ca niște tineri să umble făcând pe detectivii. Nu îi spune nimic despre discuția asta și vă rog, nu vă mai lăsați curiozitatea să vă ghideze. Nu vreau să vă fac rău. Nu vreau să vă facă rău!"

Imediat după discuția cu mama ei, Filvendor bătu din palme și totul reveni la normal, numai că, nu se mai aflau unde trebuia. Erau înapoi, în fața celor ce se ocupă cu survolate, securitate, poliția.

Moke, un tânăr la 28 de ani cu un caracter destul de puternic și totodată având abilități de camuflare, fusese ales în urmă cu 2 ani să reprezinte cel ce avea grijă de cei mai mici decât el și nu numai. Avea mereu idei de cum să aibe grijă de casa lor și cum să îi pedepsească pe cei ce încalcă regulile. Era liderul celor care sar coarda, cum le spune lui Filvendor și Arcaena de fiecare dată, se uită la ei dând din cap după care rosti: „Filvendor. Arcaena, din câte îmi aduc aminte, v-am spus că dacă mai încălcați o dată promisiunea, nu mai aveți dreptul la a mai intra în camera Oglinzilor, unde desigur, am înțeles că a fost folosită. Arcaena, poate e cazul să ne spui ce căutai de fapt?"

Arcaena care acum era amețită de la prea mult aer otrăvit inhalat din clădire și de la șocul cu întâlnirea mamei ei, se uită în jur, după la Moke și zâmbi. „Flori și curcubee."

Toți ceilalți din încăpere râseră. Moke ajunse în secunda 2 în fața Arcaenei și o luă de braț. „Aș vrea să te văd la fel de încrezătoare când o să intrii în camera Oglinzilor și o să aflăm împreună ce voiai din clădire!"

Filvendor interveni imediat, captându-i atenția lui Moke. „A fost doar pură curiozitate, Moke. O știi pe Arcaena, spune multe, e curioasă și cam atât."

„Nu te scuza, Filvendor. Ești la fel de vinovat ca și ea. Mai ales că ești înger."

Filvendor se simți puțin supărat după care continuă: „Sunt aici ca să îi fiu înger ei. Nu trebuie să dau socoteală nici unui om. Este în natura umană să fii curios, să încerci să înțelegi de ce lucrurile se întâmplă. Să vrei să treci de barierele impuse."

„Lectura asta mi-ar fi ajuns la inimă, dacă nu aș fi zis că sunt rău. Am trecut cu vederea de multe ori, Filvendor, iar Arcaena ține morțiș să ne facă și pe noi curioși, dacă este și ea, dar din păcate pentru noi, fericire pentru voi, avem treabă deoarece creaturile se plimbă pe lângă noi. Până la noi ordine, mergeți în cameră și când mă întorc, sper să fiți la fel de voioși să mergem toți în camera Oglinzilor."

Moke dădu din cap, după care se făcu nevăzut, cu un grup de 10 oameni din divizia poliției care urma să scape de creaturile chemate de Arcaena și Filvendor.

Între timp, cei doi s-au dus în camera Arcaenei, unde Arcaena se trânti în pat uitându-se în tavan. Îi reveni chipul mamei ei, care acum era doar un personaj dintr-un film cu zombie, în timp ce Filvendor se uita la palmele lui care erau semi arse. Se pare că o atinsese pe mama Arcaenei în semn de aprobare asupra faptului ca trebuia să aibe grijă de ea. Nu era nici măcar supărat că Moke îi va pedepsi. Știa că aveau ceva să ascundă din momentul în care aveau să mearga în camera Oglinzilor, iar Arcaena ar veni cu un plan, doar aștepta să i-l spună.