Capitolul III: Un amalgan de sentimente

119 16 19
                                    

       Simțea pământul dur sub corpul ei sleit de puteri. Se auzeau câteva voci, dar toate erau atât de îndepărtate, încât putea jura că erau la o distanță de câțiva kilometri. Avea parte de o durere cruntă de cap, iar privirea ei era încețoșată. Observă cu greu două perechi de licurici ce zburau de zor pe lângă ea. Una era de culoarea verde precum mugurii de brad, iar cealaltă pereche avea o culoare foarte strălucitoare de albastru glaciar.

       — Uuu... Licurici... mormăi Olivia cu greutate și întinse mâna spre cei verzui, ca și cum ar fi fost un copil mic ce văzuse o jucărie interesantă și voia să pună mâna pe ea.

       — Au! strigă ninja verde, dându-i mâna la o parte și punându-și palma peste ochi, căci îi confundase irișii, laolaltă cu cei ai lui Zane cu niște licurici colorați. Ce o apucă? Parcă ar fi trebuit să-și revină, comentă blondul, frecându-și ochiul rănit.

       Zane se aplecă și o analiză, folosind niște raze ciudate care îi ieșeau din ochi. El și blondul stăteau pe vine lângă corpul vlăguit al fetei. Kai și Cole erau mai în spate în caz că aveau să aibă nevoie de ajutor. Jay și Nya rămaseră în urmă la locurile lor, căci aveau o mare reținere de a o ajuta pe Olivia, fiindcă era duh. Ultimul din această specie cu care se confruntaseră le lăsase un gust amar.

       Și în plus, s-ar putea să se prefacă ca cine știe ce să ne facă, pentru că toate duhurile sunt viclene și înșelătoare, se gândi ninja albastru. Faptul că nimeni nu o ajută în afară de prietenii noștri ar trebui să fie un mare semn al întrebării.

       Într-adevăr, nimeni în afară de ninja nu se sinchisiră să o ajute pe săraca fată. După ce o luaseră de la masă și o întinseră în apropiere, pe pământ, Consiliul Tărâmurilor continuă de parcă era ceva normal la un astfel de eveniment. Asta denota din partea tuturor faptul că Olivia probabil nu era pe placul aproape a nimănui de acolo. Când Zane termină de scanat, dădu verdictul, care era unul destul de evident:

       — Are halucinații de la lovitură. Va fi așa ceva timp, are nevoie de îngrijiri.

       — Atunci, pe urmă, va trebui să-i găsim vreo cunoștință ca să o lăsăm în grija cuiva, adăugă Cole, iar ceilalți dădură din cap drept aprobare.

       Doi dintre ninja o ridicară cu ușurință, căci era cam slăbuță pentru înălțimea ei. O puseseră cu grijă pe scaun, iar Olivia imediat se puse cu capul pe masă. Buclele ei castanii cădeau peste chip, dar nu se clintea, ci stătea așa de-a lungul întregului consiliu. După înțelegerea lui Wu cu Preeminent și alte câteva discuții despre problemele altor tărâmuri, începu o ceartă aprinsă între Nya și Regina Tărâmului Blestemat. Preeminent susținea sus și tare că ninja, și mai ales Nya, trebuiau să fie pedepsiți, întrucât aproape fusese înecată în Stix. Bruneta o contrazicea mereu, deoarece doar încercase să apere propriul tărâm.

       Omega intră și el în conflict cu restul celorlalți ninja, fiindcă: ,,și ei trebuiau să fie condamnați pentru ceea ce le-a făcut onilor cu mult timp în urmă", așa cum zicea el. Jay tot încerca să o liniștească pe iubita sa să termine orice avea de împărțit cu Preeminent, dar în van. Tot era întărâta, începând să o jignească în nenumărate feluri. Pe de altă parte, Wu și încă câțiva de la consiliu încercau să aplaneze conflictul, dar era ca și cum vorbea cu pereții, căci majoritatea nu îi ascultau.

       — Propun că acest consiliu să se termine acum! zise Wu cu un ton cât mai ridicat ca să fie auzit peste celălalte voci, iar mulți îl aprobară.

Fiica lui NadakhanUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum