Focul ardea liniştit in vatra veche de când lumea. Un tânăr cu părul negru ca tăciunele stătea aplecat asupra unui teanc uriaş de cărţi roase de timp.
Afară ploua cu găleata, tânărul îşi ridică melancolic capul din teancul de cărţi şi privi furtuna de afara . Ridică o mână cu degete lungi şi subţiri , rosti nişte cuvinte ciudate şi focul începu să ardă mai vesel .
Se ridică de la masă însoţit de foşnetul robei pe care o purta. Întoarse capul spre fereastra plina de mărgele de apă şi o privi atent de parcă ar fi văzut ceva ciudat. Se întoarse la masa de lucru luând de pe aceasta un băţ cu încrustaţii ciudate pe el . Șfichi cu ea prin aer dar nu se întâmplă nimic special , liniştea era întreruptă doar de răpăitul ploii pe dalele de piatră din faţa casei .
Băiatul se relaxă şi ridică din nou băţul . O şoaptă se auzi dintre buzele sale de culoarea sângelui:
- Lumos!
Vârful baghetei se lumină la ordinul stăpânului său . Camera revenise la viaţă, sute de cărţi antice şi noi stăteau pe pereţii camerei aparent in aer .
- Godric nu te mai ascunde , ştiu că eşti aici . Spuse tânărul în timp ce se aşeza pe scaunul tapiţat din faţa şemineului.
- De unde ştii ? răspunse o voce din umbra cărţilor.
- Godric îi fi tu cel mai curajos dintre noi , dar tot rămâi cel mia uşor de descoperit . Nu ştii să te ascunzi.
- La ce bun să mă ascund ? Am o sabie ce nu rugineşte niciodată şi o bagheta pe care o pot mânuii fără nici o problema .
- Godric, Godric… Tu nu înţelegi că este crucial in planul nostru să poţi să te infiltrezi? Helga si Rowena cum reuşesc?
- Ce vrei să spui ? Sunt aici ? întrebă mirat bărbatul cu par de culoarea spicului de grâu.
- Da suntem aici , spuse o voce de dincolo de ultimul raft de cărţi .
O femeie de vreo 20 de ani , poate mai puţin se apropie de cei doi cu o eleganţă demnă .
- De ce refuzi să înveţi să te infiltrezi? Spuse o femeie din spatele şemineului.
- De ce staţi pe capul meu ? Ştiţi că nu pot s-o fac ca şi voi , prefer să lupt cu duşmanul cu onoare.
- Nu vrem să moară nimeni în aceasta misiune , spuse Salazar cu o privire de reproş spre prietenul lui care refuza să coopereze.
După această replică in cameră se lăsă o linişte nefirească , Salazar fu primul care se mişcă dintre prieteni săi. Îndreptă fulgerător bagheta în direcţia ferestrei şi rosti:
- Stupefy!
Se îndreptară spre uşa din lemn masiv , aceasta se deschise fără să fie nevoie de vreo vraja .
În grădina mare încă ploua destul de tare , Salazar se îndreptă spre tufişul din faţa ferestrei urmat de ceilalţi vrajitori.
Între crengile tufişului era un tânăr împietrit de vraja care tocmai fusese trimisă , ochii de culoarea cerului se mişcau speriaţi în orbite .
- Un spion . Cum naiba a intrat aici? Spuse Godric vădit îngrijorat.
- A fost ajutat de cineva , cineva care ştie unde suntem.
- Imposibil , Salazar nimeni nu ne-ar fi trădat , şti asta. Spuse Helga speriată de posibilitatea ca cineva din ordinul lor să-i fi trădat.
- Obliviate! Spuse Salazar cu bagheta îndreptată spre intrus . Aşa , acum să-l ducem undeva departe de aici .
- Îl duc eu . Spuse Rowena hotărâtă.
- Bine , Godric cum merge construirea fortului? Întreba Salazar cu un calm glaciar.
- Stai o secundă , tocmai am fost descoperiţi de un spion , trebuie să facem ceva ! zise înfuriat Godric.
- Nu te mai gândi la el . O să mă ocup eu de vrăjile care înconjoară casa . Până la urmă vom folosi vraja Fidelius .Nu mi-ai răspuns la întrebare Godric.
- Merge bine . În doua luni este gata .
- Bine asta am vrut să aud . Haideţi în casă .
