Julian

145 11 11
                                    

Un zâmbet machiavelic i se ivi pe chip noului conducător atunci când văzu expresiile fraţilor săi . Îi veni să râdă în hohote , dar se abţinu , invitaţii aşteptau cu nerăbdare discursul pe care trebuia să îl ţină . Îl tenta foarte puternic idea de a pleca cât mai repede din sală fără să mai asculte nişte linguşitori , totuşi avea nevoie de ajutorul lor pentru a construi şcoala pentru cei care meritau să înveţe magie . Mare parte din cheltuielile construirii le vor plăti ei , dar ca să o pună în mişcare avea nevoie de cei din clasa de sus .

-         Mă bucur să vă văd că mă primiţi cu braţele dechise . Mai ales pe doamne ! Toată sala exceptându-i pe fraţii lui izbucniră în râs . După cum ştiţi s-au auzit multe bârfe despre o aşa zisă fortăreaţă pe care aş construi-o pentru ai ucide pe Încuiaţi . Din păcate pentru unii aceste vorbe chiar sunt bârfe , adevărul este că noi construim ceva . Mai exact contruim o şcoală de vrăjitorie ! Declaraţia provocă un murmur general în sală , nimeni nu se aşteptase la aşa ceva . Toţi din sală erau vrăjitori , nici nu se concepea să intre în conacul Viperin Încuiaţi , dar nu se mai auzise vreodată de aşa ceva . Linişte vă rog ! Aşa este mult mai bine . Ştiu că vă surprinde această veste însă trebuie să admiteţi că suntem depăşiţi numeric de cei fără puteri şi nu cred că vreunul dintre voi nu a auzit de Inchiziţie. Această desfăşurare de forţe a afectat lumea noastră . Vă miraţi ?

Nu ar trebui ! Chiar credeţi poveştile că toţi au scăpat ? Sunt pentru copii , mulţi dintre cei de un neam cu noi au murit în chinuri ! Eu unul nu stau cu mâinile în sân să văd cum suntem nimiciţi unul câte unul . Separarea lumilor nu ne-a ajutat foarte mult ! De fapt pe noi vrăjitorii nu ne-a ajutat deloc ! Suntem prizonieri între două lumi şi nu ştim care este cu adevărat casa noastră . Aşa că , de ce să nu ne facem una ? Hai să îi învăţăm pe copii noştri cum să se apere , cum să supravieţuiască aşa cum o facem noi !

Toată sala izbucni în urale , toţi ştiau că nu puteau să sea apere de cei mulţi , dar nici nu vroiau să se ascundă . Şcoala era un loc în care copii lor ar fi fost în siguranţă în timp ce ei încercau să construiască noua lume .

Restul serii trecu incredibil de greu pentru Salazar , toţi voiau să îşi dea cu părerea sau să se ofere să îl ajute . În cele din urmă le spusese cine erau şi restul participanţilor la acest proiect  astfel scăpând pentru câteva momente de hoarda de oameni .

O luă pe Alessandra de mână şi o sili să fugă după el în sera gigantică de sticlă din spatele casei . Acum era momentul să stea singuri înainte să înnebunească şi să-i dea pe toţi afară , inclusiv pe fraţii pe care îi evitase cât putuse de mult .

                                                             *

-         Nu-mi vine să cred că nenorocitul ăla de bastard este moştenitorul ! Nu are cum să fie el moştenitorul , nici măcar nu era fiul tatălui nostru ! Ce vrajă a folosit ca să ne păcălească pe toţi ?!

-         Marius potoleşte-te ! Spuse Amyos aşezâdnu-se într-unul dintre multele fotolii din biblioteca uriaşă Toţi fraţii se adunaseră acolo la ordinul fratelui lor mai mare . Ceva nu era în regulă şi o ştiau toţi . Nu are rost să ţipi , nu vei rezolva nimic , nu a folosit magie deloc în această seară , nici nu avea voie să o facă . Ar fi fost mort chiar dacă făcea cel mai mic farmec . Ar trebui să înveţi să îţi foloseşti magia şi mintea nu cum să pui mâna pe servitorul lui , deşi trebuie să recunosc că este destul de frumos pentru un non ca el .

-         Ceva nu este bine , el a ascuns tot ce îl făcea să semene cu noi , familia noastră . Acum se mândreşte cu asta ? Ceva clar nu miroase bine pe aici . Şi tata ? Se comportă de parcă ar fi fost fiul lui favorit din totdeauna .

Hogwarts. Scurtă istorie *În editare*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum