The Truth

Capitolul 7

M.am trezit confuza intr.un pat de spital. Eram singura in salon acoperita de bandaje pe toata zona fetei. Era noapte.. era intuneric afara, iar eu eram singura.

- E cineva aici?? *am strigat eu incercand sa ma ridic din pat*

- Trebuie sa stai linistita, intinsa in pat. *a spus asistenta care intrase in salon*

- Ce mi s.a intamplat?

- Pai din cate am auzit de la prietenul tau Chad, ai lesinat si te.ai lovit foarte tare la cap.

- Chad nu e prietenul meu.. deabea ca ma cunoaste.. e cel.mai enervant tip pe care l.am cunoscut.

Asistenta a zambit si a spus:

- Eu cred ca nu este asa nesuferit pe cat il descri tu. Pana la urma el a fost cel care te.a adus aici.. pot spune ca te.a scapat de niste complicatii forte grave aducandu.te aici imediat.

- El m.a adus? Pai parintii mei..?

- Nu sunt in tara.

Apoi mi.am amintit ca mama si tata au stabilit ca vor pleca la matusa Lara din Italia.. si si.au gasit ziua perfecta.

- Poti sa.mi aduci un telefon s.o sun pe mama?

- Desigur. *a spus ea intinzandu.mi mobilul ei*

- inceputul conversatiei -

Eu: Mama?

Mom: Tina? Scumpo esti bine?

Eu: Da, ma simt mai bine.

Mom: Stai linistita Tina, vom veni acasa cat de repede posibil.

Eu: Mama.. e ok.. sunt bine. Stati si nu va faceti griji de mine. O voi chema pe Emma sa.mi tina de urat. Salut.o pe matusa Lara din partea mea.

Mom: Bine iubito sa ai grija de tine, te iubim mult.

Eu: Mama...?

Mom: Da Tina?

Eu: Sa.mi aduci ceva dragut din Italia!

Mom: Desigur scumpa mea. Te iubim sa ai grija de tine. Te pup! Pa.

Eu: Si eu va iubesc! Pa.

- sfarsitul conversatiei -

- Cand pot sa plec acasa? *am intrebat eu asistenta inapoindu.i telefonul*

- Maine cand va veni doctorul sa.ti faca ultimul control, poti pleca acasa. *a spus asta si s.a apropiat de usa, semn ca intentiona sa plece*

- Stai, nu pleca.. nu.mi place sa stau singura.

- Nu vei ramane singura.. cineva a stat in sala de asteptare de cand ai ajuns aici. Cred ca.l pot lasa sa stea aici cu tine, atata timp cat nu afla domnul doctor. *a spus facandu.mi cu ochiul si strigand persoana*

Ma gandeam cine ar putea fi... eram sigura ca este Emma, dar cand am vazut parul ciufulit si brunet al lui Chad, nu pot nega ca m.am bucurat.

- Neata bandajat.o! *vocea lui a rasunat in tot salonul*

Am sarit din pat imbratisandu.l, iar el la randul lui m.a strans in brate. Am facut asta involuntar. Este ciudat cand faci lucruri inconsitent.. le faci pentru ca asa iti zice inima. Le faci fara a gandi.

- Multumesc Chad.. multumesc pentru tot.. *am spus izbucnind in lacrimi*

Pentru cateva clipe m.am dezechilibrat, dar Chad si.a pus o mana pe spatele meu si una pe dupa picioare si m.a ridicat asezandu.ma in pat.

- Haide.. stergeti lacrimile, nu.ti face bine plansul. *vocea lui s.a transformat intr.o voce grijulie*

Mi.a sters lacrimile si m.a invelit.

- Chad, cat este ceasul?

- Este 23:08.

Am cascat si m.am asezat mai bine pe perna.

- Deabea astept sa scap din locul asta lipsit de viata..

Chad a zambit. Era obosit. Era chiar extenuat. Apoi am realizat ca el a stat in sala de asteptare pana acum.. asa ca i.am facut loc in pat si i.am facut semn sa se apropie.

S.a asezat langa mine. Un fior mi.a trecut pe sira spinarii atunci cand mi.am asezat capul pe pieptul lui iar mana lui m.a cuprins. Ma simteam protejata. Ma simteam in siguranta. M.am uitat in ochii lui minunati si am realizat ca .. ma indragostisem. Nu.mi venea sa cred ca am putut sa ma indragostesc de un baiat ca el. Am crezut ca este enervant si mereu sarcastic, dar defapt lui ii pasa de mine.