The Truth

Capitolul 12

Orele s.au terminat, iar eu am plecat sa.l caut pe Chad in timp ce Emma cu Andrew faceau ultimele amenajari pentru sala.

Am iesit afara. Ploua torential. Parca si vremea avea aceleasi sentimente ca ale mele. Norocul meu era ca ploua, dar nu batea vantul. Nu stiam unde sa.l caut pe Chad, dar voiam sa.l gasesc! Am fost la magazinasul de langa scoala si mi.am cumparat o sticla de apa ca sa.mi revin, iar fratele mai mic al lui Andrew mi.a spus ca Chad a trecut sa.si cumpere un energizant.

- A spus unde se duce? *am intrebat curioasa*

- Era foarte deprimat. Nu a vorbit prea mult, dar a spus ceva de o plimbare in parc.

Am iesit imediat pe usa alergand spre parc. Eram extenuata. Parul meu era ud, si hainele mele la fel. Am dat cinci ture de parc, dar Chad nu era de gasit.

M.am asezat pe o banca. Era uda, dar nu mai conta pentru ca si eu eram la fel. Ploaia nu inceta sa se opreasca. Mainile mele erau inghetate, iar ochii erau plini de lacrimi pe care le tineam in mine. Erau lacrimi de nervi, de dezamagire, de ura. Nu stiu ce are Lucy de ma uraste atat de tare, de imi strica toata viata..

Mi.am pus capul in palme, iar parul ud care se incretise imi atarna in laturi. Deodata n.am mai simtit picaturile mici si dese care ma intepau datorita vitezei cu care veneau. Mi.am ridicat capul si deasupra mea era tinuta cu doua maini o geaca care ma acoperea pe mine cat si pe Chad.

- Nu sunt eu vinovata.. *am murmurat cu lacrimi in ochi, in timp ce capul mi.a picat pe pieptul lui.*

Zambetul grijuliu de pe fata lui a disparut , iar in locul acestuia a aparut o figura trista, semn ca si.a adus aminte de mesaj.

S.a ridicat. N.a spus nimic, dar inainte sa plece i.am prins mana si l.am tras inapoi pe banca.

- Te rog, crede.ma. Ai putina rabdare sa ajungem intr.un loc ferit de ploaie.

A dat din cap ca si cand ar fi de acord si ne.am indreptat intr.un loc micut din parc unde nu ajungea ploaia.

- Chad, asculta.ma.

Si.a ridicat sprancenele apoi am inceput:

- Nu eu am trimis mesajul, Lucy a fost! *am zis asta si am scos tableta ei din ghiozdanul meu ud*

Dupa ce a citit a aruncat tableta din mana nervos si m.a imbratisat.

- Iarta.ma! *m.a strans atat de tare incat nu mai simteam ca sunt uda, ca mi.e frig sau ca o urasc pe Lucy. Desi ma sufoca, imi placea. Era un sentiment foarte dragut.*

- N.am de ce sa te iert, n.ai facut nimic. Lucy e nemernica aici. *m.am incruntat eu*

Si.a pus mainile pe fata mea si a ras:

- Arati ca un copilas care a pierdut bomboana.

- Pai era sa te pierd pe tine. *i.am soptit si nu.mi venea sa cred ca tocmai spusesem asta*

In urmatoarea secunda nu am mai simtit pamantul sub picioare. Chad m.a ridicat si a alergat cu mine pana la un podulet aproape de iesirea din parc si acolo m.a lasat jos si da.. m.a sarutat.

Vaaaaaaaai!!! Nu se poate asa ceva. Am avut primul meu sarut, primul meu sarut care s.a intamplat in timpul ploii.. ma simt ca intr.o telenovela.

- perspectiva lui Chad-

Recunosc, am mai avut saruturi, dar acesta e altfel. Ea este altfel. Zambetul ei inocent ma face sa vreau s.o tin in brate tot timpul. Chiar si uda este adorabila.

- Iti sta parul ca naiba. *a ras ea ciufulindu.ma si mai tare*

- Doar tu poti strica momente frumoase ca asta. *am zis eu sarcastic*

- Eu?? Eu stric momentele? Tu esti ala morocanosu' care se supara! *a continuat ea ironica*

- Hai gata domnisoara contrazicere. Hai acasa. *am spus eu si am luat.o de mana fara sa.mi dau seama*

-perspectiva Tinei -

Am mers acasa la mine sa ne uscam si Chad m.a tinut tot drumul de mana. I.am dat niste haine de.ale tatei si in timp ce se schimba am pregatit doua ciocolate calde.

Ne.am asezat pe canapea. A luat o inghititura din ciocolata calda si s.a strambat:

- Nici macar o ciocolata calda nu sti sa faci? *stiam ca glumeste, dar nu m.am putut abtine sa nu continui*

- Poftim? La asta n.ai cum sa gresesti. Pui laptele la incalzit apoi il torni peste plicul cu ciocolata calda. Deci.nu mai comenta si bea!

- Pai trebuia sa.i mai adaugi ceva.

M.am uitat la el nedumerita.

- Trebuia sa.i pui dragoste. *am izbucnit amandoi in ras desi stiam ca nu era nimic amuzant*

M.am ridicat si i.am dat un pupic scurt pe obraz.

A zambit. Apoi a sorbit inca o gura din ciocolata.

- Uite vezi, acum e mult mai dulce. *am ras si l.am lovit incet in brat*

- Trebuie sa.i facem ceva lui Lucy. *am inceput eu*

- Trebuie sa plateasca pentru ce a facut. *a continuat el*

Mi.am adus ghiozdanul din hol si i.am luat din nou tableta. Am aruncat o privire si avea un folder fara nume. L.am deschis si acolo era un fel de jurnal digital al ei.

- Hei Chad, uite!

- Chestii de fete nu.mi pasa...

- Nu blegule e un jurnal digital!

S.a apropiat cu privirea si dupa doua secunde de citit am izbucint amandoi deodata:

- Narcisaaa!!!??

Se pare ca pe ea o chema Narcisa, nu Lucy. Cat de falsa poate fi o persoana? Chiar si numele ei este fals ?..