Adam

49

-Da, zic balbaindu-ma si ma trage in brațele sale .
-Asta a fost camera mamei mele , îmi șoptește in ureche si simt cum pielea mi se ridica iar .
-Și unde este acum , dacă nu sunt indiscreta? Îl întreb tot in șoaptă la ureche .
-Mm a fugit in lume cu un bărbat după moartea tatei si ne-a abandonat , la 15 ani , îmi șoptește înapoi si ma dau in spate sa ii pot vedea fata parundu-mi rau acum ca am întrebat .
-Îmi pare rau , zic si îmi strecor mâinile pe lângă talia lui uriașă si îl iau in brațe însă acesta chicoteste si îmi zice ca nu este nimic .
-Comandam ceva de mâncare? Mi-e foarte foame , liniștea ce era între noi acum e Sparta de glasul lui Aron care tipa ca un copil mic după mâncare .
-Da,coboram imediat , tipa Adam înapoi si zâmbim .
-Hm dacă toate camerele sunt la etaj , cum o sa îl urci mereu si o sa-l cobori pe scari pe Aron ? Îl întreb si ma uit la el cu o sprânceana ridicată putin si râzând .
-Are o camera jos , plus baie pentru persoane cu dizabilități deci am scăpat , zice si îmi arată un zâmbet scurt in timp ce ieșim din camera si ne îndreptam spre Aron .
-Adică chiar ai construit intr-o zi -doua o camera si o baie specială pentru el ? Cum atât de repede ? Îl întreb uimita însă aud cu Aron rade de noi ajunși jos .
-Nu i-ai spus încă nu? Îl întreabă Aron pe fratele lui zâmbind iar acesta ii Răspunde tot cu un zâmbet .
-Nu am construit nimic așa repede , in Copilăria mea am fost si eu paralizat timp de 2 luni , iar atunci a trebuit sa se găsească solutii deci tata a făcut asta pentru mine .
-Vai ce dragut , deci sa înțeleg ca ai avut o copilărie interesantă , zic si zambesc si ma îndrept spre bucătăria mare .
-Da , zice punându-și mâna după ceafa .
-Mie nu mi-a trecut foamea, îl auzim pe Aron din spate .
-Gata gata, acuma luam ceva , zice si își deschide telefonul si suna la o pizzerie .
......
Toți ne uitam la televizorul mare din sufragerie când sunetul soneriei invadează casa si ne dam seama ca este livratorul , mai ales fiind seara nimeni nu stia unde stam acum .
Adam deschide usa si preia comanda si începem sa mâncam toți cu multă pofta căci parca are alt gust pizza din Vegas .

-Mâine mergem la cumpărături , sparge Adam gheata uitându-se la mine .
-Mmm Ok , trebuie sa luam si ceva sa umplem frigiderul ca mâncarea asta seara de seara o sa ajungem de 200 de kile , zic si zambesc si vad ca am pus un zâmbet si pe fata băieților .
-Desigur , mâine voi fi omul tau de cumpărături , zice si ma privește fix ,știind ca se referă la ce mi-a zis in seara asta,, sunt cine vrei tu sa fiu kate,, , cuvintele astea au început sa îmi bântuie iar ideile si fără sa-mi dau seama pic intr-o transă scurta însă ma trezesc repede la realitate când aud sunetul televizorului .
-Eu nu cred ca pot merge mâine , deja nu mai vorbeam eu ci frica din mine ca Adam nu e cine pretinde .
-Hm de ce draguto? Ma întreabă repede pe un ton tăios .
-Mâine vreau sa îmi despachetez bagajele , sunt foarte multe si o sa-mi ia ceva , iar tu poți sa te duci sa faci cumpărături si eu o sa gătesc , nu prea am chef sa ies din casa, nu stiu nici cartierul , vreau sa ma acomodez întâi aici si după sa ies, zic toate astea mai bâlbâit si vorbind foarte repede însă s-a cunoscut ca am mințit , si tot ce făcea era sa se uite lung la mine cu o privire care îmi spunea clar ca o sa trebuiască sa merg cu el .
-Ok , zice rece si ia o Cutie de pizza goală si se duce sa o arunce la Bucătărie , urmând sa urce scările către camera lui .

In camera am rămas doar eu si Aron si ne uitam Uimiți unul la altul .
-Pentru el ți-ai riscat toată viața? Ma întreabă si rade in Semn de gluma.
-Se pare ca da, zic si rad si eu însă era un ras forțat .

-Cred ca ma duc si eu in camera , ai nevoie de ceva ? Îl întreb in Timp ce ma ridic de pe canapea luând resturile de pizza si le mut intr-o singura cutie ca sa nu ocup prea mult loc in frigider .
-Da , ar fi un lucru dacă nu te superi , îmi poți da din sertarul ăla de sus pungile de floricele ?
-Aa da desigur , dar a stat cineva aici de exista ceva mâncare in casa, îl întreb in timp ce ma ridic pe vârfuri sa apuc pungile de floricele .
-Da, adică aici stau oamenii care au grija de casa , ma rog stau in lipsa noastră , si ne-au spus ca au lăsat ei alea acolo .
-A, asta explica curățenia de aici , zic si ii înmânez pungile , vrei sa te ajut sa le faci ?
Acum din tot rasul ,ochii lui verzi ma studiază atent ,cu o privire încruntată .
-Poate aveți grija de mine , dar nu înseamnă ca sunt incapabil, îmi zice tăios si deja revine la vechiul Aron pe care l-am cunoscut .
-Ai dreptate , îmi pare rau de subestimare , noapte buna , zic si fug repede din Bucătărie caci ma simteam prost mai ales ca intr-o secunda m-am pus in locul lui si cred ca explodam de nervi dacă cineva îmi făcea așa.

Deschid usa camerei unde era bezna si caut încet cu mâna pe perete intrerupatorul insa simt cum dau de ceva cald si tresar dându ma înapoi in lumina de pe hol . Nu mare mi-e mirarea când vad ca din umbra iese Adam care radea.
-Și eu care voiam sa te sperii Mai tare dar se pare ca faci infarct doar de la o chestie mica , spune râzând de mine.
Nu zic nimic doar intru in camera si aprind lumina urmând sa ma întorc cu fata Spre Adam si ma uit atent , nu eram furioasa ci doar ma uitam in ochii lui si îl analizam .
-vezi sa nu ma visezi diseară la cât te uiți la mine , zice si zâmbește însă eu nu schițez nimic .