Brothers

-Intunericul-

Mă trezesc amețit si tușesc sufocându-mă în mirosul poluant de fum . Mă sperii realizând ca nu sunt acasa, ci sunt intr-o casa derăpănată, însă modernă. Ies afara , aflandu-mă intr-o anarhie totală . Tot orașul este dărâmat si inca nici măcar nu imi pot da seama unde ma aflu . Ma îndepărtez cu pași mărunți de locul în care ma aflam acum cateva minute si continui sa merg pana ajung la o autostradă plină de mașini abandonate . Unele dintre ele nu par să aibă nici o defecțiune, însă altele sunt lovite și chiar tamponate intre ele.
Am ajuns la ieșirea din oraș văzând un mic panou rătăcit pe care scrie Detroit, sau asa cred , nefiind sigur din cauza ruginei care s-a format în jurul literelor . Continui să merg tot asa , sperând că voi găsi pe cineva , însă știu că sunt singur.
La câțiva metri , observ foarte usor o mașină care este pusă pe avari si fug catre aceasta , însă ma opresc rapid si merg atent, cu puțină ezitare , gândindu-mă după mulții ani de experiență ca ar putea fi o capcană. Ajung in punctul in care sunt destul de aproape cat să o pot vedea pe dinăuntru si observ soferul ce pare , nu intr-o stare tocmai buna , nefiind sigur dacă mai trăiește.
Îi bat in geam , însă nu răspunde, dar cu toate astea insist . Deschid usa mașinii, iar acesta cade în exteriorul mașinii, având stabilitate pe ușa, pe care am deschis-o . Oftez si îi verific pulsul , fiind aproape inexistent, însă simțindu-se totuși cateva bătăi rare . Incerc sa il resurscitez, însă nu imi pot da seama daca functioneaza sau daca munca mea este in zadar . Imi întorc privirea axându-mă pe bordul mașinii, special pentru a vedea dacă am suficientă benzina cat să pot gasi puțină societate .

- Pleacă! Șoptește acesta , strangandu-ma de mana , iar eu il privesc confuz , ezitand sa il las aici .

- Ok , hai sa mergem !

- Du-te singur, eu nu mai am nici o sansa !

- Ce ti s-a întâmplat?

- Ce ni s-a întâmplat tuturor .

Dezaprob din cap , încă confuz, vrând să îi pun mai multe întrebări, însă tonalitatea vocii sale si starea sa actuală nu imi permite sa imi termin interviul .

- Te pot ajuta cumva ... poate vom găsi niste medicamente pe undeva ... erau cateva masini la câteva minute depărtare de aici ...

- Nu exista leac , acum lasă-mă aici si pleaca , înainte să te molipsesti si tu cu asta !

Venele sale au prins o culoare neagră , făcându-l pe acesta să se zbată, intr-un joc al durerii , pe care il va pierde . Cu multă ezitare , dar neavând de ales , urc in mașină și incep sa conduc drept inainte, fiind ghidat de o broșură cu titlul "Come to survive" , cu un loc la doar 5 kilometri de locul în care ma aflu .
Radioul nu pare să funcționeze, iar ceasul in nici un caz , lăsându-ma dezorientat .

Raman fără benzină, asa ca merg , mai având maxim 10 metri, daca într-adevăr merg in directia cea buna .
Ajung intr-o pădure, iar brosura devine inutilă, asa ca o arunc si mă ghidez după copacii anormal de curbati către Nord, luând-o în direcția opusă. Sunetul a mai multor voci ma îndrumă , si ajung imediat , intr-o zona clar poluată. Mirosul insuportabil si înțepător de sulf își face prezența si el , realizând tocmai acum ca marchează zona cu o dungă trasată foarte departe, neputand sa ii vad sfârșitul.

Imi pun gluga hanoracului pe cap si mă pierd prin mulțime, așteptând să găsesc pe cineva pe care il pot întreba ce se întâmplă .

- Identifică-te ! O voce cunoscută pe care nu ma asteptam sa o gasesc atât de rapid , ma face sa ma întorc in mai putin de o secundă, dar și să cad din reflex, pentru a ma feri de glonțul ce era să îmi străpungă capul .

- Sam , ce faci? Sunt eu! Încă un glonț tras , care era pe cale sa îmi intre  de data asta in stomac .

Îi iau arma din mana , destul de rapid , amintindu-mi de slăbiciunea s-a din mana dreaptă , si o arunc , acesta așezându-se în genunchi , intr-un moment de predare.