-Goana după cutie-

20 4 10
                                    

Ma schimb rapid de haine , iar pe celalte le mototolesc intr-un mic morman pe care plănuiesc să îl spăl de unul singur , ca Ella sa nu fie nevoită să vadă asta . Deschis ușa camerei mele si privesc holul lung , axandu-mi privirea pe usa băii, ce sper ca este goală. Holul pare să fie liber asa ca alerg rapid si intru vârtej in baie , aruncând hainele in masina de spălat, uitând complet cum să o folosesc mai departe .
După mai bine de jumătate de oră, în care am incercat sa imi dau seama ce procedura complexă ar trebui să urmez pentru a imi spăla hainele , reusesc in sfârșit sa o pornesc . Privesc mândru hubloul mașinii de spălat care a început să se învârte încet scoțând vizibil sângele în care erau îmbibate hainele mele .

- Nu stiam ca știi să speli rufe ! Sar ca pe așchii cand o vad pe Ella in fața ușii privindu-ma mândră.

- Hei ... ămm ... da ... nici eu nu stiam ca pot pana astazi .

- De ce nu mai lăsat pe mine ?

- Pentru că ... depui prea mult efort pentru noi si ... cred ca uneori ai avea nevoie de o pauză.

- Vrei sa gătești și cina in seara asta ?

- De ce nu? Aceasta își ridică sprânceana si se apropie de mine , făcându-mă cu privirea .

- Foarte bine atunci !

- Da ... cred .

- Apropo ... ai niste sânge uscat pe față. Poti explica asta ?

- Mi-a curs sânge din nas .

- Bine ... Dacă nu te simți bine să mă anunți.

- Așa voi face!

Aceasta pleaca , iar eu respir ușurat, rezemandu-ma de peretele rece de gresie , alunecând în jos cu ușurință și rămânând asa , până am realizat ca masina de spălat si-a terminat programul.

*

- Hei , Daniel ! Am gasit un caz nou, vrei sa verificăm? Cuvintele lui Edward au trecut prin urechile mele , fără ca eu să le pot anticipa , fiind pierdut cu privirea in gol . Imi revin si il privesc fără nici o reactie zicând pas vânătorii sale , amintindu-mi ca am gasit treburi mai importante pe care va trebui sa le facem in urmatoarele zile .

- Rămâne pe mâine, astăzi mergem in Detroit.

- Ok , ai gasit ceva ?

- De fapt... am lăsat ceva acolo , acum mult timp.

- De exemplu?

- Îți povestesc pe drum .

*

Simt un fior rece , parcand in fata celebrei si vechii case " Casa Diavolului" , cu încă o vasta impresie pentru oamenii orașului. Încă nu i-am aflat povestea , de fapt , nu are o singură poveste , ci sute de conspirații a bătrânilor, cât și a oamenilor care pretind ca ar cunoaște supranaturalul .
Reusim sa intram rapid , ușile fiind rigide si descuiate, având în vedere că multe persoane au intrat aici de-alungul timpului . Din nou sunt pierdut in propriile amintiri, dar imi revin rapid și încep să cotrobăi , Edward luând-o inainte.

- Ai găsit ceva?

- Încă nu .

- Unde ești?

- Sunt la etaj, ai grijă scările sunt foarte abrupte!

Incerc sa urc scara , însă un alt scârțâit al podelei din lemn se aude din spatele meu. Ma întorc speriat , însă nu vad nimic . Încerc sa cotrobăi prin restul camerelor de la parter, dând peste bucătărie, sufragerie si inca o camera încuiată. Incerc sa o deschid , forțând-o cu o șurupelniță , însă fără rezultat, realizând că este defapt ținută de ceva pe partea cealaltă .

BrothersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum