- Northwest Washington , descărcări electrice care au lăsat cratere în pământ de pana la 100 de centimetri , ploi inexplicabile cu insecte și tornade nu prea mari , dar risipitoare . Animalele mor inexplicabil sau raman fertile , iar majoritatea oamenilor se simt amețiți sau au dureri de cap .
- Cei asta ?
- Meteo .
- Nu suna prea bine .
- Aruncăm o privire ? Poate întunericul are ceva de -a face cu asta .
- Ba nu .
- De unde știi tu ?
- Nu știu, am presupus . Nu ar fi trebuit să fie cerul negru ?
- Nu știu, nu neapărat...
- Poate ne confruntăm cu altceva , in fine , mergem .
- Bine , merg sa ma pregătesc.
...
- Ce faci , eu conduc!
- De ce ?
- Pentru că este masina mea .
- Dar vreau sa conduc eu .
- Bine , de data asta.
A trecut aproape o ora și în ritmul de mers a lui Edward întotdeauna cu viteza regulamentara nu am părăsit încă New York-ul . Aproape ca îmi vine sa îl dau jos sau sa apăs chiar eu pe accelerație simțind nevoia de putina viteza și adrenalina .
- Ce ? Întreabă Edward intr-un final observând ca nu am stare și oftez la fiecare minut încercând să îi atrag atenția.
- Nimic ... cred ca poți merge mai repede de atât.
- Încă nu suntem pe autostrada.
- Exact . Asta este si problema . A trecut cinci ani de când am plecat de acasă și nu suntem nici măcar pe autostrada .
- Îmi pare rău că nu pot zbura printre mașini asa cum faci tu , dar eu unul țin la viata mea .
- O haide , nu imi spune ca nu îți place viteza .
- Ba da , dar în limita legala .
- De ce ești atât de plictisitor câteodată .
- Ce vrei sa spui?
- Ca ești rigid, frate !
- Ămm...
- Nu cred ca știi sa te distrezi pe măsură.
- Serios?
- O da .
Edward schimba vitezele in mai putin de o secunda si imediat incepem sa mergem cu peste 150km\h .
Oprim mai intai la un supermarket la intrarea orasului , realiand ca am uitat sa cumparam strictul necesar si mai ales in special sare . Nu este prima data cand sunt privit ciudat , avand carutul plin de baxuri de sare , insa pentru meseria asta ,sarea este mai mult decat o necesitate , este ceva pe viata si pe moarte .
- Daniel ! Ma intorc surprins , auzind o voce cunoscuta si zambesc , avand o surpriza placuta de a imi intalni un mic prieten vechi cu adevaratul sens al cuvantului .
- Tu cine esti ? Intreb pentru a il induce in eroare si pot vedea o mica dezamagire pe chipul acestuia . << Glumeam , Alex , esti o imagine greu de uitat ! Acesta imi sare in brate si ma strange cu putere , iar eu ii ciufulesc parul , lucru care il face sa se indeparteze deranjat inca avand un zambet jucaus .
- Stiam ca vei veni !
- Cum asa ?
- Este de domeniul tau si plus de asta , mi-ai promis ca ne vom revedea .
CITEȘTI
Brothers
Fanfic"- Am venit aici să îți spun că... te urăsc din tot sufletul meu ! Ești întotdeauna atât de inocentă la exterior, iar la interior se dezlănțuie iadul . Dar totodată as vrea sa iti mai spun si ca nu știu de ce naiba te iubesc ! Imi este atât de ușor...
