CAPITOLUL 28
IUBIREA, CASA SUFLETULUI
''Femeia -si nu stiu de ce-, are obiceiul sa se indragosteasca tot timpul de baiatul rau. Sau ajunge sa il iubeasca fix pe cel care o raneste mai tare. Cu cat rana e mai mare, cu atat dependenta de el creste. Un paradox frumos care nu are un termen de valabilitate. Fie ca esti tanar si nelinistit sau trecut de prima tinerete si te consideri matur, cand te indragostesti esti in acelasi loc. Ma rog, plus - minus ceva ani de experienta. Practic, se ia trenul de pe acelasi peron, dar se coboara in gari diferite. Cu sau fara vointa proprie.
El o paraseste doar ca sa se intoarca la ea. La randu'i, ea-l vrea musai mai ales daca ii arunca vorbe grele si o cearta. Il reprimeste cu bratele din ce in ce mai largi dupa ce ii greseste. Toata nebunia lor devine o rutina plictisitoare pe alocuri.
Chimia dintre oameni nu poate fi explicata ci simtita. In categoria acesta ma incadrez si eu... ''
M-am oprit o secunda din scris. Am recitit cu voce tare textul. Am realizat ca scriam din povestea mea, dar nu eram sigura ca e in regula. Editorial dorindu-se acest articol, puteam sa o fac. Dar nu voiam sa imi expun sentimentele. Am luat cana de cafea in mana si am sorbit usor din ea. Pasiunea dintre mine si Ama se simtea, era oarecum...palpabila. Aveam o singura rezerva in ceea ce-l privea, sa nu ma aduca si pe mine in aceea categorie a femeii intrate in ''rutina certurilor'' cum scrisesem. De dragul lui era posibil. Am lasat cafeaua si mi-am tras mai aproape tastatura. Am continuat sa asez vorbele.
''Barbatii ranesc. Si nu din rautate ci din posesivitate. Iti dau dragostea lor in doze mici de respingere. Nu ca sa te raneasca ci din contra, ca sa te aiba, sa se asigure ca esti a lui. El nu vrea sa fie nevoit sa spuna cuvinte dulci. Iti arata ca te iubeste atunci cand te ia in brate dupa cea mai a dracului cearta din ultimele zile. Tu esti sleita de puteri, el abia e incins. Te face sa plangi cu vorbele lui inmuiate in rautate, dar tu nu intelegi pentru ca nu stii ca de fapt nu-i pe deplin sincer. El o face doar de placerea durerii. E felul lui, chiar daca e lipsit de tact, sa iti spuna ca tu contezi.
Atunci cand simte ca iubirea ta pentru el devine puternica, te testeaza. Isi face numarul la care a visat nopti intregi cand probabil te privea, iar tu dormeai adanc. Se joaca cu rabdarea ta si iti intinde nervii mai ceva ca placa de par. Tu fii isteata si nu il lasa sa se plictiseasca doar pentru ca te-ai indragostit prea repede de el. Pentru ca da, unii se plictisesc ca sunt iubiti. Iar daca va pleca iti va darama lumea si rutina. Si abia atunci vei intelege ce-a fost cu povestea asta de te-a complesit. ''
Mi-a venit in minte un mesaj de la Ama. ''Toată lumea are o latură intunecată.Traiesc un infern de cand ai apărut in viaţa mea.'' de latura ma lamurisem, dar de infern nu prea. Intelegeam ca nu ii facusem nici eu viata usoara, dar un infern? Va trebui sa il intreb diseara. Mi-am aruncat privirea catre ceas. Pierdusem notiunea timpului si uitasem ca trebuia sa stabilesc locul intalnirii cu el.
AMA: '' Ce face vrajitoarea mea preferata?''
Un mesaj. Gand la gand cu el.
ELLA: ''Scrie, iar tu tocmai i-ai distras atentia. Si aveam si inspiratie.''
AMA: ''Sunt o sursa vie. Te sarut.''
''Sunt o sursa vie'', ce voia sa spuna? Doar nu era sigur ca despre el scriu.
ELLA: ''Te crezi model?''
AMA: ''Nu ma cred. Sunt si am profesat. Daca m-ai fi cautat pe google, ai fi stiut. Dar te iert anticipat, nu te mai las sa iti ceri scuze.''
Poftim? Era prea plin de el. Cred ca ma tachina. Si iata ca mi-am pierdut dispozitia de a scrie. M-am ridicat de la masuta mea de cafea doar ca sa imi umplu din nou cana. Nu ma hotarasem unde sa ies cu Ama. As fi vrut ceva intim. La mine? Nu, mult prea intim. Ma duceam cu gandul la pat .. si sex..... La el? Oare gatea si altceva in afara de paste? La Snagov gatise.
ELLA: ''Gatesti? Am nevoie de un sfat.''
AMA: ''Gata cu inspiratia? Nu gatesc. Ma bazez pe tine aici.''
ELLA: ''Sigur ca da. Stiu un restaurant de unde putem comanda. LOL.''
AMA: ''Ai pofte?''
ELLA: ''Nu putine... :))) '
AMA: ''Eu am de tine. Putin e putin rau cand nu e mult?''
ELLA: ''Tu ce crezi?''
AMA : ''Nu vreau sa cred, am nevoie sa stiu.''
Stiu ca se refera la raspunsul ce il astepta de la mine de aproape o saptamana. Mi-l cerea, in sfarsit cedase si ceruse.
ELLA: ''Discutam amanuntit diseara. La 20:00. La tine. Aduc eu prajitura. ''
AMA: ''La mine. Cu tine.''
Ah si ce o sa mai sufar. Simteam in aer mirosul sarat al lacrimilor. Ama era periculos cand era jucaus. Isi urmarea scopul suprem, pe care eu nu il stiam. Am zambit si am plecat acasa.
Dupa doua ore eram deja la usa lui Ama. Am inspirat adanc inainte sa apas pe sonerie. Aveam ceva emotii si fata imi ardea. In loc de prajitura am luat vin, speram sa ii placa si lui.
Mi-a deschis si m-a sarutat pe obraz. Am pasit incet in hol, unde totul era alb ca la Snagov, aseptic chiar. Mi-am mutat privirea spre a lui. El zambea usor mirat.
-De ce razi?
-De tine..
-Ma bucur ca te amuz...Arata-mi apartamentul.
Si-a intins mana dreapta larg, facandu-mi semn sa o iau inainte. Uh. Era foarte dragut apartamentul lui. Fara mobila in exces si alb. Doar bucataria era colorata in portocaliu. Se pare ca avea un fetish cu nuanta asta.
-Ti-e foame? a intrebat el
-Cam da.
-Ma apuc sa gatesc.
-Serios? am spus eu facand ochii mari.
S-a incruntat si parea pierdut.
-Nu m-ai intrebat daca vreau sa gatesc?
-Si ai spus nu...
-Si acum ti-e foame. O sa prepar ceva. Ai pofta de...?
Am dat din maine ca un copil entuziasmat si am afisat cel mai frumnos ras al meu.
-O salata cu...ceva langa.
-Vita?
-Ihi. Am spus eu in timp ce imi miscam bratele.
-Jumatate de ora o sa dureze totul. Hai sa bem un vin.
Si am povestit vrute si nevrute. Ne-am tachinat, am glumit si totul parea potrivit. Parca era alt om.
-Total diferit de weekend. Unde-i Ama? am spus eu vrajita de el.
-Acum e acasa, atunci nu prea. Stiu ca nu ti-am oferit o explicatie, cel putin nu una plauzibila, dar crede-ma ca nici nu am. Mi-am petrecut cateva nopti bune si eu punandu-mi aceeasi intrebare- de ce am reactionat asa. Nu imi sta in caracter si poate nu ma crezi, dar e adevarat Ella, nu am reactiile acelea...
-Din moment ce sunt aici inseamna ca imi doresc sa te cred. Intr-un fel te inteleg...
Am facut o pauza sa imi gasesc cuvintele. Cu el trebuia sa fiu atenta.
-Nici eu nu sunt asa cum m-ai cunoscut tu. Adica ripostez destul de dur si eu, in schimb cu tine am tacut. Poate noi trebuia sa ne cunoastem ca sa ne stabilim noi limite. Eu cu rabdarea si tu cu...nu stiu cu ce, cu ceva.
Mi-a pus o mana pe fata si m-a sarutat tandru, asa cum nu o facuse pana acum.
-Ella, crede-ma ca nu o sa iti para rau. Stiu ca impreuna putem ajunge unde ne dorim.
-Ama..nu stiu ce sa iti spun acum....
-Shhh...discutam dupa ce mancam? Hai sa ne bucuram de noi vrajitoare mica.
Toma Laura petronele e pentru tine. Sa te bucuri pentru ca tu pe mine ma bucuri. Pupici.
Siii, dragilor, cu mari mari eforturi am postat inca un capitol. Stiu ca v-am obisnuit sa postez o data la 2 zile si nu vreau sa schimb asta. Am tot muncit - si acum sunt la munca, dar ce mai conteaza, :))) - si nu am avut timp asa cum as fi vrut. Multumesc ca sunteti aici si mai ales ca asteptati sa cititi. Sper sa va placa.
Pup's
OCarte
