CAPITOLUL 4
Eram rosie la fata si simteam cum imi ard obrajii. Ce puteam sa ii zic? Ca flirta cu mine cand iubita lui era la nici un metru de noi? Era penibil. I-am condus la masa si am plecat. Eram nervoasa pe atitudinea lui, dar asta nu ma facea sa nu il simpatize si mai atare. Provocarea lui ma intriga.
A doua zi abia am apucat sa gust cafeaua ca am si plecat spre Bucuresti. Eram franta de cat dansasem, ma dureau picioarele si eram mai mult adormita.
*************
-Mai exista o continuare a povestii? Adica dupa faza de la nunta cu iubita? a intrebat uimita prietena mea Bobo care déjà se afla la a treia cafea.
-O, da, aceasta a fost doar prezentarea, am spus eu zambind cu gandul la Ama.
-Zi-mi, ma tii ca pe jar! a adaugat si ea.
*************
- Dupa doua saptamani m-a sunat Vicia sa-mi spuna ca domnisorul de onoare a cerut numarul meu de telefon de la sotul ei. L-a primit abia dupa ce a promis ca va fi baiat cuminte si nu va face faze urate. Vicia era la curent cu tot ce se intamplase la nunta. Telefonul mult asteptat a venit abia a doua zi.
-Buna ziua. Am o reclamatie de facut in legatura cu o domnisoara care mi-a promis o intalnire. Va rog sa imi faceti legatura cu departamentul care se ocupa de aceste plangeri.
- 112. Cereti o salvare pentru spitalul de nebuni. La revedere, am spus eu serioasa.
-Dar nu intelegeti. Ea ma sicaneaza...
-Da? am intrebat eu uimita.
-Am fost la o nunta cu ea. Mi-a promis atunci ca va iesi cu mine. Vreau sa stiu ce as putea face in caz ca se gandeste sa ma refuze cand o voi suna?
-De ce v-ar refuza?
-Pentru ca m-am jucat cu mintea ei si am facut-o sa astepte acest telefon 2 saptamani.
-Daca ati tinut evidenta zilelor eu inteleg ca de fapt dvs. v-ati jucat singur. E mai mult decat evident ca v-ati gandit la ea.
-Da, da, si eu sunt convins ca ea s-a gandit mult la mine.
EA l-a pronuntat apasat. Deci, facea pe inabordabilul cu mine. Am zambit de cealalta parte a receptorului si mi-am spus ca trebuie sa ii explic cum sta treaba.
-Mai bine o sunati si discutati direct cu ea. Eu nu lucrez la matrimoniale. La revedere.
Si am inchis. Mi-a parut rau in secunda doi, dar nu voiam sa fiu slaba in fata lui, merita o lectie. In ceea ce ma privea, el avea iubita. Nu trebuia sa stie ca am aflat ca nu se mai vedea cu aceea domnisorica platinata si excesiv machiata de la nunta. Si totusi, ma uitam spre telefon si asteptam sa aud soneria. Am raspuns la al doilea apel.
-Buna. Ella?
-Da?
-Ama sunt..
-Domnisorul de onoare?
-Exact. Unicul. Ce faci?
-La serviciu. Tu?
-Eu la telefon. Vorbesc cu o fata frumoasa.
Frumoasa? Era un compliment si in acelasi timp se juca cu mintea mea. Era buna tactica lui.
-Atunci sa te las? Sa nu fiu in plus...ca nu-i frumos, am zis eu zambind.
-I-am inchis telefonul. I-am spus ca o sun mai tarziu.
-Sa inteleg ca ma vei invita pe mine in oras dar vei iesi cu ea intr-un final? Am vazut ca te pricepi, am spus eu, iar apoi am inceput sa rad.
-Te-ar deranja daca as veni la intalnirea cu tine?
Mmm, intrebare capcana...trebuia sa gandesc. Practic ma invita in oras fara sa ma intrebe oficial.
-Cand m-ai invitat in oras? Nu mai stiu, stai sa imi verific agenda. Ma ajuti cu data, te rog?
L-am simtit cum rade in receptor.
-Maine la 20.00.
-Nu era notat, ce noroc ai avut ca ai sunat sa confirmi intalnirea. Nu as fi vrut sa crezi ca sunt neserioasa.
Auch. Sper ca l-am atins.
-Am inteles ce spui. Nu sunt neserios. Revin maine cu un telefon sa te reasigur. Te pup.
-Pa. Ppfff , sa ma reasigure. EL pe MINE. Ce arogat increzut si cu vorbele la el.
Am ramas zambind, iar timpul cat am stat la job mi-a trecut si mai repede. Am terminat de scris stirea, am recitit-o de cateva ori si trimis-o catre montaj. Eu lucram ca jurnalist la o televiziune si imi placea foarte mult ceea ce faceam. Intotdeauna avea subiecte noi si niciodata nu ma plictiseam.
-Buna. Ce faci? Am spus eu in telefon catre prietena mea, Stefania.
-Buna. Mai am un pic si termin, tu?
-Bine, ne vedem in jumatate de ora?
-Da.
-Pa.
M-am vazut cu Stefania la restaurantul nostru. Am luat cina, si ca de obicei am inceput sa povestim.
-Deci? M-a interogat ea..
-Ce? Am spus eu cu un ranjet ca un timbru lipit de fata mea.
-Ce vrea?
-Cred ca ma invita in oras doar ca sa imi arate ca accept...
-Nu te duce.
-M-am gandit si eu, dar...nu stiu, are acel ceva ce ma intriga si ma face sa imi doresc sa il cunosc. Stiu ca trebuie sa ma duc. Macar la o intalnire. Chiar e in tiparul cu ''asa barbat DA''.
-Tu, ce ai de gand? am zis eu gustand din desertul din fata mea.
-Ce vreau nu am, ce nu vreau...am...
-Ce vrei?
-Ceva normal. Am obosit sa incerc sa caut barbatul meu de la ''asa DA'', a incheiat Stefania discutia.
Am parasit restaurantul si am ajuns destul de tarziu acasa. Am decis ca trebuie sa ma relaxez. Mi-am pregatit o baie cu multa spuma, mi-am luat un pahar cu vin langa mine, o carte si nelipsitul telefon care de obicei suna foarte des.
Mirosul de citrice ma linistea si speram sa adorm cat mai repede. La birou aveam déjà 3 stiri de predat, iar deadlin-urile nu imi faceau viata usoara. Dupa cateva capitole citite, vibratiile telefonului m-au readus in prezent.
AMA: ''Dormi?'' Am zambit cand am vazut expeditorul.
ELLA: ''Zi-mi ceva frumos.''
AMA: ''TU''
ELLA: ''Zi-mi ceva adevarat?''
AMA: ''TU esti frumoasa!''
ELLA: ''Literele de tipar nu ma intimideaza si nici nu iti dau un avantaj..''
AMA: ''Sunt déjà in avantaj''
ELLA: ''LOL''
AMA: ''Razi cu mine sau de mine?''
ELLA: ''Citeste printre randuri''
AMA: ''Randuri? Adica spatiul acela liber dintr-un caiet ?''
ELLA: ''Misiune indeplinita. O sa adorm zambind.''
AMA: ''Noapte buna. Vorbim si ne vedem maine''
ELLA: ''Noapte buna''.
Era o discutie ciudata, nu avea prea mult sens, dar era linistitoare. Poate ca totusi era baiatul bun si cel potrivit pentru patratica mea cu ''asa barbat DA''
