CAPITOLUL 65
Metehnele lui Ama imi dadeau dureri crunte de cap. Problema era ca ajungeam sa ma obisnuiesc atat de tare cu durerea aceea surda incat mi se parea oarecum... normal. Ama ma transforma, ma facea sa realizez ca eu de fapt in preajma lui deveneam doar o jucarie teleghidata dupa propria lui dorinta, desi incercam din rasputeri sa nu ii arat asta. Gandul acesta ma alarma.
Clipele cu Ama erau ca cele dintr-un montagne-russe in coborare, pline de suspans si emotii. Niciodata nu stiam unde ma va duce, ce cuvinte imi va arunca in fata, daca va fi bun sau rautacios, daca ma va face sa rad sa sa plang.
Mi-era teama ca am sa pierd ce inca mai aveam, incredere in propria persoana. Am incercat sa nu ma gandesc foarte mult la ceea ce abia imi spusese el. Era o ciudatenie cum numai el putea sa zica. M-am imbracat si am plecat spre casa mea.
Am ajuns si am facut ceea ce faceam de obicei - ma uitam la seriale online sau citeam. Era modul prin care reuseam sa mai scap de inca o zi, a mia zi in care eram singura. Era trecut de 14.00 cand Stefania m-a sunat.
-Am o veste. A zis ea.
-Ce s-a intamplat?
-Am discutat cu Stefan, prietenul lui Ama..mm..mno...
-Si, ce s-a intamplat? Am zis eu alarmata.
-M-a enervat. E ceva ciudat cu el, vrea sa ne vedem dar la el acasa, fara sa iesim. Nu prea imi convine treaba asta.
Am ras usurata.
-Dar poate vrea si el sa te cunosca mai bine si in liniste...am completat eu.
-Nu e asta, evita de fiecare data sa iesim in oras, parca se ascunde. Ceva nu e in regula, a spus ea dezamagita.
-E prieten cu Ama, trebuia sa aiba o problema...am inganat eu mai mult ca pentru mine. OK si ce vrei sa faci?
-ce am facut vrei sa ma intrebi...
-CE AI FACUT?! Am zis eu alarmata. Stefania in anumite momentente era imprevizibila.
-L-am sunat pe Stefan si i-am zs ca totusi vreau sa ies cu el diseara. Si i-am spus ca o sa iesi si tu cu noi.
Incredibil! Scapam de Ama si dadeam de Stefania.
-Nu cred ca ai facut asa ceva! Nu ies, ti-am zis de azi dimineata...m-am plans eu.
-Nu vreau sa aud. Nu aveam chef sa stau singura in casa sa ma gandesc la ce bube are Stefan, nu domnule, in nicun caz. Si nici tu la Ama. Asa ramane, deci contez pe tine, a spus ea hotarata.
-O sa inchid acum ca sa nu ma cert cu tine. Am zis eu.
-Te astept diseara la 21:30 la mine. Pa.
Si a inchis ea. Am inceput sa rad. Faza facuta de ea ma amuza, ma bucuram ca nu era genul de om sa isi planga supararle ci incerca sa le evite.
Oare Ama ce facea? I-am scris un mesaj.
ELLA: Sunt acasa. Treci pe la mine sa mancam ceva?
Am dat play la fimul pe care il vizionam in asteptarea raspunsului de la el.
AMA
I-am inchis Ellei telefonul si ramasesem cu o usoara nervozitate. O durere de cap nu imi dadea pace si imi accentua si mai tare starea in care ma aflam. Eram obosit psihic de tot circul facut de Cristina in ultimele zile.
