Capcana Șerpilor

capitolul 24

-Ești sigură? Nu putem să acuzăm pe oricine. a zis diavolul.

Am simțit din momentul în care am văzut-o că e ceva ciudat la ea.

-Sunt sigură că ea este asociata .
Diavolul pocnește din degete iar fata în rochie roz dispare.
- Unde ai dus-o?
- Am dus-o într-un loc liniștit pentru a îi pune câteva întrebări. Va trebui să te părăsesc în această seară. Te voi chema mâine și îți voi spune ce am aflat. Până atunci bucură-te de această seară. Nu va dura mult până ce gardienii observă că nu ești unde ar trebui să fi.
Și a dispărut.

M-am întors în sala principală. Acolo o puteam vedea pe sora lui Dvir și pe ceilalți.  Însă nu puteam să-l văd pe Dvir . Cel mai probabil s-a întors la palat din moment ce era destul de rănit. Astfel decid să mă îndrept spre palat.

Am ieșit din încăpere dar abia după ce a plecat diavolul mi-am amintit. Nu am cum să mă întorc. M-am panicat. Dacă îi ceream lui Dvir să mă aducă acasă și-ar fi dat seama cine sunt. Dar dacă rămâneam aici,gardienii ar fi aflat că am plecat . Titlul de moștenitoare ar fi fost foarte folositor acum.

Decid să mă întorc în vilă dar cineva mă trage înapoi. Mă uit și observ că este Audrey. Purta o rochie neagră și lungă. Foarte simpla cu parul lăsat pe spate.

- Știu că ești tu Larissa.

Am împietrit.

-Nu știu despre ce vorbești.
-Suntem surori. Și crede-mă că te pot recunoaște chiar dacă ai față ascunsă, spre deosebire de Dvir. mi-a șoptit.
Am încremenit. Mi-am dat jos masca și am întrebat-o:
-Cum adică suntem surori?
S-a uitat la mine cu o fată șocată.
-Nu ți-a spus tata niciodată? Eu am fost prima născută.
- Dacă tu ești prima născută, atunci de ce sunt eu  moștenitoarea? Tronul îmi e destinat mie.
- Ai început să adori titlul nu-i așa? a oftat. Înainte să-ți explic trebuie să-ți mărturisesc faptul că eu sunt motivul blestemului tău. Eu l-am provocat să creeze blestemul.

Am încremenit. În fiecare zi mă tem să nu pierd controlul din cauza surorii mele.
Am împietrit.
- Știu că este o veste grea de digerat. Dar știu  cred ca știu o cale prin care să-ți poți controla blestemul.
Mi-am ridicat capul.
- În cazul asta aș vrea să aud ce ai de spus.
- Tata a creat acel colier pentru mine. Mă credea slabă și inutilă. Așa că l-am provocat să creeze un obiect care să îi arate cat de puternică sunt. A făcut mai mult de atât. A creat un blestem. Mi-a oferit colierul iar eu mi-am folosit puterile pentru a îl modifica. L-am făcut imposibil de folosit de către orice om sau zână așa că i l-am înapoiat. Credeam că nu o să-l mai folosească. Până când te-ai născut tu. L-am văzut pe tata atârnând colierul la gatul tau . Spre deosebire de mine la tine a avut o reacție. O reacție mult prea puternică.
Pierderea controlului. Putere nemărginită și cunoștințe imposibil de acumulat de orice individ.
După aceea a izbucnit focul și ai dispărut.
-Am crezut că nu o să te mai văd niciodată.a spus ea. Dar pe urmă te-am văzut venind cu Dvir. Având același lanț la gât.
Am luat-o în brațe.
-Este ok, nu este vina ta. Tata este singurul vinovat, obsedat de putere absolută.
-Am o idee pt a-ți controla blestemul.
-Care este?
- Trebuie să o găsești pe mama ta. Du-te în tărâmul oamenilor și găsește o. Spune-i că ai aflat de colier și că ai nevoie de ajutor.
Mi-a pus mâna pe frunte. Făcea o vrajă.

-Nu mai ai mult timp. Îți vei pierde controlul în mai puțin de o lună.

A/N: I'm having a pretty bad time so sorry for not updating but ofc i will give this book an end . 🧃🧃