17

21 2 1
                                    

            Pov Angel

      Mă trezesc de dimineață și văd că încă stăteam pe pieptul Sarei. Amintirile din seara trecută îmi derulează prin minte și zâmbesc.
      Mă ridic încet să nu o trezesc și merg la duș. Apa e rece în comparație cu trupul ei.
      Mă clătesc repede de spumă și ies din duș într-un prosop. Îmi iau veșnici mei blugi negri tăiați cu un tricou negru larg cu un craniu și mă uit iar la Sara ce dormea fără griji.
      Îmi iau telefonul și portofelul apoi ies din cameră și închid încet ușă. Merg la bucătărie unde îi scriu un bilet cum că ies și îl lipesc de frigider. Părăsesc casa fără tragere de inimă și o iau la pas pe străzile pusti. Trebuie să fie un magazin pe undeva.

       De ce nu mi am luat nici o mașină aici? De fraieră, de aia! Pe lângă că magazinul nu e atât de aproape pe cât credeam m am mai și lungit și luat o mulțime de chesti de parcă mâine e sfârșitul lumi și vezi doamne că mor de foame. Și ca să fie clar, nici nu îmi prea trebuie mâncare.
       Intru în casă și merg în bucătărie unde trântesc pungile pe masă și mă așez pe primul scaun ce îl văd. Aud pași cum se apropie de mine dar nu reacționez.

-Angy!
-Roxy? spun și deschid ochi
-De când nu te am mai văzut!

       Mă ridic de pe scaun și mă ia în brațe. Ok, e prea strâns!

-Roxanne!

       Îmi dă imediat drumu și o ia și pe Sara în brațe.

-Tu cum de ești aici? o întreabă încă îmbrățișând o

        Erau apropiate de dinainte să se întâmple toate astea și mă bucuram. Roxy e singura persoana în care chiar pot avea încredere.

-Am venit cu Angel!

                             *𝑆𝑓𝑎𝑟𝑠𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑣𝑖𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖*

            Mă invadează un miros vag de spital și îmi simt gura uscată. Reușesc cu greu să deschid ochi și simt cum cineva mă ține de mână. Ce s a întâmplat? De ce sunt aici? Persoana ce mă ținea de mână a zburat din cameră înainte să văd cine e.
             În cameră intră repede un doctor și o asistenta. Doctorul îmi punea întrebări despre mine în timp ce îmi băga laserul în ochi.
       "Angel Smith, 21 ani" am spus prima dată nesigură apoi dinnou mult mai sigură pe mine.
       "Ce s a întâmplat? Ce caut aici?" întreb în timp ce capul îmi bubuie de durere.
       "Ai făcut accident, ai urcat sub influența alcoolului pe motocicletă" mă uit pierdută la doctor în timp ce asistenta îmi pune o branula și mă pune să mă întind înapoi
       Îmi spune că o să vină cineva la mine și abea așteaptă să mă revadă conștientă.
        Doctorul iese urmat de asistenta iar în urma lor apare blonda mea. Mă ia strâns în brate și începe sa plângă, am încercat să o inbratisez la rândul meu dar am observat ca am un ghips pe mâna stângă.

-Te lauzi mereu că ai 24 de ani dar nu știi că nu trebuie să urci beată pe motor. Nu ai idee ce m am speriat! Ai stat în comă aproape 2 săptămâni!

         Mă incrunt și continui să mă uit la blondă ce mă ținea de mână stand pe scaun. 24? Nu e posibil, eu am 21 ani.

-24? întreb încet
-Ce? Angy, nu te prosti!
-Sara, nu am 21? Ce vorbești?

         Se uită puțin uimită la mine apoi realizează.

-Și mi au zis că e posibil să ai amnezie, ce proastă sunt!

         Vrea să-și tragă mâna dar nu o las.

-Cum ți au fost cele 10 zile în lumea viselor?
-Am visat că adoptasem copii și că ai murit împușcată.
-Ce moarte tragică, spuneai ceva de copii.
-Daa, 4 erau, doua fete și doi băieți cred.

         Zâmbește, ce drăguță e. Pot spune cu mâna pe inimă că zâmbetul ăla ma cucerit din prima clipă dar.... simt că tot ce am visat nu era chiar totul o minciună dar nu-mi dau seama ce ar putea fi adevărat.

-Ce te a făcut să bei în halul ăla? Știam că ai ieșit cu prieteni tăi dar...
-Iubito, nu îmi mai amintesc nimic. spun încet
-Nici măcar asta? întreabă cu lacrimi în ochi arătându-mi inelul

        Mă uit la inelul din aur alb și încerc să îmi aduc aminte dar nu îmi vine nimic în cap.

-Chiar nimic? întreabă și lasă lacrimile să curgă
-Îmi pare rău...
       

O nouă încercare în a iubiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum