-Roxanne, sunt bine!
-Sigur? Nu te doare? Lasă-mă să te ajut!
-La dracu Roxanne! Nu trebuie să mergi cu mine pana la ușa băii mereu! Mă descurc, n am 2 ani!
-Sigur?
-Au trecut deja 15 zile! Sunt mult mai bine!
-Sigur nu te mai doare când mergi? Deloc?
-Sigur!
Mă ridic în picioare și merg spre ușă. Ah, încă mai doare.
L-Uite.
Tată îmi întinde o sticlă cu sânge și doua pahare apoi iese din cameră. Chiar îmi e foame. Îi întind un pahar roxannei după ce îl umplu și îl ea fiind în continuare atentă la telefon.
Două luni mai târziu
-Nu tata! N am de gând să merg pe pământ și să-mi las copilul! N ai să vezi!
-Angel....
-Nici să nu aud!
Îmi țin băiatul în brațe în timp ce ma plimb prin cameră.
-Angel!
-Dacă mai îndrăznești o singură dată să mă ameninți ca nu o să-l mai văd jur ca tu nu vei mai fi tatăl meu!
-Nu poți schimba asta.
-Bine, L-U-C-I-F-E-R! Vreau să ieși dracu din camera mea!
-O săptămână ai timp să te gândești! Doar una!
Iese din cameră și las băiatul pe pat. Nu o sa fac după cum vrea el. Iau niște haine de copiii și câteva haine de ale mele apoi iau copilul în brațe. Ies cu grija în hol cu geanta pe umăr și merg spre lift.
-Dacă întreabă unde am plecat sa nu ii spui, te rog!
-Bine Angel.
Îmi zâmbește și intru în liftul imens. Rai, venim spre tine. Ma așez jos ca de obicei și liful pornește. Îmi dau drumul la aripi iar băiatul începe sa râdă în timp ce încearcă sa ajungă la pene.
Liftul se oprește și mă ridic apoi merg încet spre poartă.
-Andre... spune Sfântul Petru și îl mângâie încet pe cap
Să ghicesc, te ai certat cu Lucifer?
Aprob scurt din cap și porțile se deschid. Măcar nu mai e totul atât de alb...
Simt multe priviri asupra mea dar doar una singură o simt mereu asa arzătoare. Întorc capul spre ea fix când ajunge lângă mine.
-Un copil. spune încet în timp ce mergem spre castel
Ii arunc o privire înainte să-mi întorc iar privirea spre micuț.
-Angel?
Bunicul apare în fața mea imediat cum deschid ușa imensă.
-Hey...
-Hai, intrați..
Intrăm în hol și continui să-mi țin privirea la copil în timp ce îl țin strâns la pieptul meu. Acum e motiv sa ma bucur ca e asa cuminte și doarme mult.
-El e Andre, nu i așa?
Aprob scurt din cap.
-Pot să jur că Lucifer voia sa te trimită pe pământ și copilul sa rămână la el, de asta ai venit?
-Da..
-Se comportă de parcă nu ar știi cum e sa ai copiii! Mai bine te duci în cameră, ar sta mai comod în pat.
Aprob din nou dând din cap și încep sa merg spre camera mea. E așa ciudat sa fiu aici după atâta timp.
-Sara, mai bine te duci cu ea.
Plecând de acolo și venind aici am renunțat și la Roxanne. Închid ușa camerei și o lacrimă mi se prelinge pe obraz. Ma întind pe patul cu el și aud ușa în spatele meu cum se deschide și se închide la loc.
-Angy, ești bine?
-Vreau să fiu singură.
O aud cum oftează apoi ușa deschizându-se și închizându se la loc.
