Intru în casă împreună cu ea și mă uit în jur.
-De ce n am mers acasă?
-Aici locuim...
-Serios? De când?
-De aproape 2 ani.. În fine, vine tatăl tău mai încolo.
-Bine.
Nu îmi place să o văd așa abătută. De ce dracu nu îmi amintesc nimic?
-Mai bine te odihnești, hai în pat!
Merg cu ea în cameră și mă pun în pat ne dându-i drumu la mână. Oftează și se pune cu mine în pat. O iau în brațe și îmi pun capul pe pieptul ei. Ce mă bucur în momentul ăsta că am scăpat de ghips.
"Tot ce vreau e să ajung acasă, capul îmi bubuie de durere și drumul parcă e în ceață. Urc pe motor și îmi pun casca cu greu. Aș merge bine dacă drumul nu ar mai fugi.
Văd vag o lumină roșie dar merg prea repede ca să opresc când din dreapta apare o mașină "
Deschid ochi și văd că sunt singură în cameră. Îmi masez fruntea în încercarea de a-mi domoli durerea dar fără nici un rezultat. Ce a fost asta? De ce am visat asta? E ciudat.
-Scumpo, dă-mi mâna!
-De ce? îl întreb încurcată pe tata
-Doar ascultă-mă..
Îi dau mâna și mă ia iar durerea de cap. Îmi apar în fața ochilor mai multe imagini, probabil amintiri ce încep să se deruleze. Îmi amintesc! Îmi amintesc tot!
Deschid ochi ce îi închisese din cauza dureri și îl iau pe tata în brațe.
-Îți amintești? întreabă cu speranță
-Da, cum ai făcut asta?
-Nu mai contează.
Îmi zâmbește bucuros apoi îmi spune că trebuie să plece. Sara sigur se va bucura când îi voi spune că îmi amintesc tot.
-Gata? A plecat tatăl tău?
-Acum vreo două ore.
Îmi zâmbește și mă întreabă dacă sunt obosită că ea sigur e. Mergem în cameră și se așează în brațele mele. Începe să îmi povestească ceva de anul trecut și cum nu m am putut abține am corectat o.
Se uită șocată la mine iar eu îi zâmbesc.
-Îți amintești! Cum?
-M a ajutat tata.
-E minunat!
Mă sărută apăsat și începe să plângă de bucurie. O mângâi pe spate zâmbind și o sărut pe frunte.
-Îți amintești și...
-Da, îmi amintesc accidentul dar nu îmi aduc aminte de ce eram nervoasă.
-Nervoasă?
-Da, voiam să ajung cât mai repede acasă și îmi simțeam capul de parcă mai avea puțin și exploda, am urcat pe motor iar viteza era din ce în ce mai mare.
Se uita la mine curioasă și cu lacrimi în ochi. Încerca să nu plângă.
-...am văzut o lumină rosie dar n-am reușit să opresc că din dreapta a apărut o mașină,am încercat să o ocolesc dar mi a atins roată din spate și sa mutat motorul cât să îi pierd eu controlul.
Între noi se așterne o liniște ca de mormânt. Îmi mușc buza când îi simt lacrimile pe pielea mea și o strâng în brate.
-Nu mai plânge, totul e bine acum... îi spun încet
-Am crezut că nu o să te trezești..
-Ai văzut tu drac mort că eu una n-am mai văzut.
-Nu e amuzant, doctori nu îți mai dădeau mari șanse..
-Dar n am murit, sunt aici lângă tine.
O sărut și continui să o țin lipită de mine. Îi simt iar lacrimile pe pielea mea și oftez. Mă joc în parul ei și simt cum adoarme. Închid și eu ochi și simt cum lumea viselor mă trage la ea.
