Amintiri- part 1

25 3 0
                                    

Drumul a fost plictisitor, iar ploaia creea o atmosfera aparte. Mi s-a parut ca a durat o vesnicie pana am ajuns la buni buni.
Aceasta ne-a intampinat cum se cuvine si a refuzat sa intre intr-o lupta cu Haku, desi nu il privea cu ochi prea buni. Am apreciat totusi ca s-a dovedit intelegatoare cu mine si mi-a spus ca imi va fi alaturi in aceasta lupta, dar nu acum ci cand va fi momentul. Totusi mi-a spus ca o va antrena pe sora mea pana cand va fi gata sa ucida.
M-am simtit usurata sa aud asta. Gardianul incepator, care nu a fost vreodata in lupta pe viata si pe moarte- asta daca nu punem la socoteala bataile pe ultimele manga aparute in singurul magazin cu specific din oras- al unui trezit, sa mai trebuiasca sa aibe grija si de sora mai mica? Asta da provocare care nu duce nicaieri decat la pierzanie.
Inainte de a pleca, buni mi-a dat un pandantiv de jad si mi-a spus ca ori de cate ori voi avea nevoie de ajutor sa spun incantatia de pe spatele acestuia. Insa nu trebuie folosit de foarte multe ori, caci ma va secatui de energie.
Mi-am luat ramas bun si am plecat impreuna cu cel pe care aveam sa-l apar.
Mi-am amintit de momentul in care trezitul mi-a atacat prietenul...cum puteam sa cred ca aceasta creatura nu vrea decat sa-mi castige increderea ca mai apoi sa ma omoare si sa-si creasca rangul mancandu-ma?
Iar privirea ingrozita a lui Haru nu imi dadea pace...parca ma implora sa plec in momentul atacului si sa-l las ca si cum stia ce avea sa se intample, parea ca stie ce voi alege. Acum, insa, e prea tarziu sa ma intorc din drum. Pot doar sa-mi amintesc momentele frumoase petrecute impreuna...serile in care ne intalneam la batranul stejar, fara ca vreunul din parinti sa stie, zilele ploioase in care dansam si ne bucuram de picaturile de ploaie ce ne mangaiau obrajii fierbinti, momentele in care vroiam sa-i sarut buzele roz, fine, dar totusi ma opream din simpla lui dorinta de a fi doar prieteni. Il iubeam foarte mult, si abia acum realizam asta, acum cand el disparuse din peisaj si probabil nu il voi mai intalni vreodata.

Calea de mijlocUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum