Nu imi puteam misca mainile sau picioarele. Eram proptita de aceeasi masa pe care avusese loc transformare. Insa era cu totul alta camera, aceasta era mult mai bine luminata, iar frigul isi facea aparitia doar in anumite momente. Batrana imi privea incheieturile legate cu cate 3 randuri de lanturi.
-Cred ca am terminat aici, spuse batrana, cum te simti?
-Speriata?
-Nu am pus intrebarea cum trebuie, te rog sa ma scuzi. Simti nevoia de a sfasia, de a cioparti sau rupe in bucati?
-Nu inca, dar o voi simti daca nu imi spui ce se intampla.
-Nu stii? Credeam ca Hakuouki ti-a raspuns deja la intrebari. E vorba de adevarata ta transformare, vei deveni un vanator, si prin faptul ca esti jumatate yoma, iti va creste puterea actuala cu minim 75%. Stii, sa fii un simplu yoma, nu iti aduce un grad foarte inalt in societatea creaturilor, de altfel puterea ta este limitata. E adevarat, puterea unui yoma este mult mai mare decat cea a unui om, insa, in comparatie cu o creatura trezit e echivalentul a o furnica. In cazul tau e ceva special intrucat esti fata celor mai de temuti vanatori.
-Sincer m-am saturat, e mult prea mult pentru mine. Nu mai suport...cat mai am de suportat? Incep sa urasc ce am devenit.
-Draga mea, e abia inceputul si nu uita ca ai un angajament fata de Conte.
Am refuzat sa mai raspund, vedeam ca batrana era din ce in ce mai plictisita de ceea ce incercam sa spun si probabil si de explicatiile pe care mi le dadea. Ar fi trebuit sa le stiu, nu? Si asta inainte sa imi iau acel angajament fata de cineva pe care nu-l cunosc si poate ca acum nici nu mai este printre noi. Dar chiar si asa, batrana asta tot incearca sa ma faca sa inteleg ca am nevoie de aceasta transformare...sau poate chiar ea are nevoie. Nu mai pic a doua oara in aceeasi plasa, sa fiu gardianul altcuiva pe care nu-l cunosc.
Am inchis ochii si am asteptat ca infernul sa se dezlantuie. Am simtit un mic fior pe sira spinarii si o intepatura in dreptul inimii. Doar atat.
-Asta e tot? intreb eu indignata.
-Asteapta, draga mea.(spuse ea cu un zambet firav pe fata)
O durere incredibila si-a facut aparitia, prima transformare in care doar am simtit ace care imi strapung corpul....ei bine a fost o nimica toata. Ma simteam de parca cineva mi-ar fi strapuns pantecele cu o katana. Ma zbateam. Si ca si cum durerea nu ar fi fost de ajuns,muschii imi zvacneau,nu imi mai puteam controla vreo particica a corpului, strigam intr-o limba neivatata de mine dar pe care o auzisem doar la bunica mea, inima imi bubuia din ce in ce mai tare, de parca ar fi vrut sa evadeze din cusca toracala. Pareau a fi ultimele momente de viata, toate amintirile imi fluturau in minte,chiar parea a fi sfarsitul. Apoi o durere infernala la nivelul capului m-a facut sa uit de tot ceea ce inseamna durere, iubire, pasiune, tristete, singuratate...
So...what do you think? Scuze de intarziere, dar acum cu pregatirile de bac nu mai am atat de mult timp liber, totusi voi incerca sa postez cat de mult voi putea. Va astept cu propuneri, micile mele creaturi:*
