Prima misiune

27 3 0
                                    

O durere de cap m-a trezit din visare. Eram in masina cu Haku si ne indreptam spre un oras peste care se lasase o ceata densa fumurie.

-Ce se intampla? De ce suntem aici?

-Prima misiune, draga mea. Trebuie sa-mi aduci ceva ce mi-a fost furat de acum 100 de ani.

-Dar stiu ca pui mare pret pe acel lucru.

...

Am ajuns in oras, ne-am cazat intr-un hotel cu prea putini oameni si conditii prea mizere pentru a atrage atentia nedorita. Apoi am plecat amandoi la un bar din apropiere.

-Deci aici se ascund toti cei din oras, nu e de mirare ca strazile sunt goale, nici macar urma de cersetor.

-Poarta-te cat mai natural si incearca sa nu atragi prea mult atentia.

Am ajuns in fata barului si mi-am comandat un Irish cofee, totul parea destul de ok, dar lumea era mult prea distrata. Observasem inca de cand am intrat ca un grup de oameni se stransesera intr-un colt al incaperii unde parea a fi o masa.

-Ce e cu atata lume in partea aceea?aratam eu spre acel colt.

-Doar vesnica partida de poker in care Mihail castiga, iar ceilalti pleaca acasa cu buza umflata.(spuse barmanul aruncandu-mi o privire scrutatoare)

Mi-am luat bautura si am plecat intr-acolo. Vedeam cum toti erau focalizati pe miscarile unui tanar de aproape 20 de ani blond, cu ochi verzi si imbracat destul de bine, avand in vedere ca toti ceilalti aratau ca imbracati in saci. Intr-un sfarsit s-a terminat, Mihail iar a castigat, puteam vedea ura din privirea celorlalti care erau invidiosi pe castigurile repetate ale baiatului. Mi-a aruncat o privire nedumerita si apoi a plecat spre iesire. L-am urmarit si am fost surprinsa sa realizez ca il pierdusem.

-Cauti pe cineva?

Aud o voce din spatele meu. Era Mihail.

-De unde ai aparut?

-Sa spunem ca apar de nicaieri atunci cand o domnita are nevoie de ajutor.

-Domnita?

-Mie mi se pare ca esti una, si chiar foarte draguta.

Incepusem sa rosesc, de ce mi se intampla una ca asta? Eu nu eram asa... Si  totusi i-am continuat jocul.

-Multumesc de compliment.

-Deci, ce face o domnita atat de frumoasa intr-un oras ca acesta, fara sa fie la bratul protector al unui barbat?

-Sunt doar in trecere, si daca nu te superi ma grabesc.

-Unde anume pleci atat de grabita, Cenusareaso?

-Imi vizitez un unchi foarte batran.

-Aha, ce zici sa te duc diseara la cel mai bun local din oras?

Deja simteam cum greata ia locul sentimentului de simpatie. Dar i-am raspuns ca poate se va intampla. Apoi a facut o reverenta si mi-a sarutat mana, dupa care a plecat. Ma simteam foarte ciudat, ca si cum stiam ca ceva era necurat la mijloc.

|inapoi in hotel|

-Hey, Haku! Cand te-ai intors? Si mai important, ai stat numai in camera?

-Stii ca energia mea e pe terminate si trebuie sa o conserv cat mai bine? Sa ma transform in om imi mananca foarte multa energie si...

-...si nu e vreun cires prin apropiere.

-Exact.

-Pai, diseara ies cu un tip.

Imediat dupa ce am spus asta l-am vazut in picioare si simteam cum presiunea din camera scade. Era nervos, cel mai probabil.

-Cine e acest „tip”?

Calea de mijlocUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum