Urmatoarea dimineata m-am trezit in masina, la mai putin de 5 km de orasul in care avusesem prima misiune. Inca imi aminteam ceea ce facusem...greata a aparut din nou; imi era rusine, oarecum, de ceea ce facusem. Totusi aveam o presimtire rea.
-Buna dimineata, Misaki!
-'Neata..Unde ne indreptam? Alt oras pustiu?
-Muntele Kukuroo, mergem acasa.
Dupa ceva timp s-a auzit o bufnitura in spatele masinii, nu vroiam sa oprim, stiam ca e ceva necurat. Stateam intepenita in scaunul meu si priveam doar in fata, eram speriata. Intre timp, Haku a oprit si se pregatea sa coboare din masina.
-Cand iti spun eu pornesti masina si pleci fara sa te uiti in urma! S-a inteles?
Nu puteam sa scot niciun cuvant, vocea ma parasise, doar am dat afirmativ din cap.
Auzeam strigate si m-am uitat in oglinda retrovizoare. As fi preferat sa fug de acolo cat mai repede. Il vedeam pe Haku cum isi reia forma de creatura trezita, iar oponentul...era mult mai mare si mai puternic, avea forma unei gorile gigant cu 2 seturi de maini ce se terminau cu gheare zimtate, gura cu 2 randuri de dinti ascutiti, ochi mici, fata contorsionata. Era ingrozitor, iar Haku urma sa lupte cu ea."Ar trebui sa ma duc sa-l ajut, sunt gardianul lui. Dar oponentul e clar mai puternic, iar eu ma simt din ce in ce mai slabita."
Am inchis ochii si am asteptat...nu puteam face nimic, eram speriata. Dupa mai multe bufnituri, una mai puternica decat cealalta, am auzit si un raget sfarsit. Am inceput sa plang, totul se terminase, Haku era mort. Ce aveam sa fac acum? El mi-a deschis ochii si m-a salvat din ghearele unor yoma care probabil s-ar fi desfatat acum cu intestinele mele. Ce aveam sa fac mai departe? Nu stiam nimic...
Portiera s-a deschis. Acum e acum. Priveam cu ochii cat cepele intr-acolo, ma asteptam sa fie monstrul acela. Spre surprinderea mea era Haku.
-Porneste masina si pleaca!
-Dar...cu tine cum ramane?
-Nu conteaza asta, trebuie sa fii in siguranta.
-Promite-mi ca te vei intoarce, nu ma vei lasa singura! spuneam eu printre lacrimi.
- I promise...
Apoi a trantit usa, ca un semn ca trebuia sa plec cat mai repede.
Am facut cum mi-a spus, insa m-am uitat in urma si vedeam doar praful care se ridica. Blestemate fie soselele prafuite.
Mi-am continuat drumul, evitam sa ma mai gandesc la ceva, era prea mult pentru mine. Mi-am amintit de privirea sa dupa ce imi facuse acea promisiune. Nu imi daduse siguranta ca isi va tine promisiunea... O alta persoana( daca il poti numi asa) pe care o pierd...unde voi ajunge cu asta?
Ajunsesem in cele din urma intr-un sat unde lumea parea a fi fericita, fara griji, fara persoane disparute din viata lor, parca prea devreme.
Am oprit si m-am indreptat spre un bar, sperand sa pot cere ceva informatii cu privire la muntele Kukuroo. Toti erau foarte foarte fericiti, nu aveau grija zilei de maine. M-am indreptat spre barman.
-Hey, ma poti ajuta cu ceva informatii?
-Buna, frumusico! De ce esti atat de trista?
-Nu e treaba ta.
-Esti singura de pe aici care nu zambeste, te voi reclama Contelui Hakuouki!
Nu puteam crede cele auzite. Conte? Haku este conte? El domneste peste aceste tinuturi?
-Asa sa faci, acum spune-mi unde e muntele Kukuroo.
S-a lasat pana la urma pagubas, mi-a dat informatiile necesare si am plecat intr-acolo. Drumul era plictisitor.Am incercat radioul, surprinzator mergea. Era melodia mea preferata de la Imagine Dragons, Warriors. Insa nu puteam sa o ascult acum, imi aminteam cum mi-am inceput ziua.
Dupa ceva timp am ajuns in fata conacului. A fost de ajuns sa bat o singura data pentru ca in prag sa apara o batranica, foarte bine imbracata dupa parerea mea, care infatisa un zambet menit sa iti insenineze orice zi.
-Tu trebuie sa fii Misaki. Ma bucur ca ai ajuns, intra te rog.
Am facut precum mi s-a spus, inauntru era o atmosfera calda, primitoare, mobilierul antic dadea o nota de eleganta printre tablourile pictate manual care infatisau probabil membrii familiei. Totul era curat si cat se poate de frumos, ca desprins din desenele facute de Disney.
-Urca la etaj domnisoara, in camera a doua din aripa stanga, si imbracati uniforma, apoi coboara la masa.(spuse batranica zambindu-mi)
Dupa parerea mea era o ciudata....adica de unde stiuse cum ma cheama? Si cum de nu ma intrebase nimic de Haku? Oare stia ce se intamplase in dimineata asta?
Camera mea era mobilata in aceeasi maniera, mobila de culoarea ciresului, pat cu baldachin rosu, pereti de un alb imaculat si o masuta de toaleta cu o oglinda imensa si o cutie ce parea a fi de bijuterii, insa inauntru era un pumnal incrustat cu perle, rubine si smaralde. Era de-a dreptul superb. M-am indreptat apoi catre maretul dulap, inauntru era un costum de menajera (ma intreb ce fel de fantezii perverse cu menajere are Haku), 3 rochii de bal si un costum negru cu felurite cureluse care imi atrasesera atentia inca de prima data. Probabil aceasta era uniforma de care vorbea batranica.
Am coborat apoi in salon, sperand ca ma pot intoarce cat mai curand in camera mea de printesa.:)) Batranica m-a indopat cu mancare, la propriu. Apoi m-a plimbat prin intreg conacul spunandu-mi de camera armelor, biroul lui Haku, biblioteca, camerele de oaspeti si cele de antrenament.
-Aveti vreo veste de la Haku?
-Nu inca, draga. Nu ar trebui sa-ti faci atatea griji, la urma urmei e un trezit, isi poate purta si singur de grija.
-Si de ce mai are nevoie de un gardian daca e atat de puternic?
-Asta nu ti-o pot spune eu, va trebui sa-l intrebi de una singura. Acum dute in camera ta si voi veni ceva mai tarziu sa-ti fac calmantele.
Am plecat fara sa mai ascult o vorba. Eram ingandurata, de ce nu se intorsese pana acum?M-a cuprins ameteala si m-am prabusit in pat.
"Haku, tu esti? Stai, de ce fugi? NU ma lasa singura aici...mi-e frica.
-Poarta-ti singura de grija! Ai plecat si m-ai lasat cand aveam cea mai mare nevoie de tine.Te-ai gandit vreodata cata nevoie am de protectia ta? Tu esti cea care poate inclina balanta in favoarea monstrilor. Insa, te-ai gandit mai mult la tine si la Haru, acum e mort si el, tu ne-ai omorat..."
M-am trezit cu ochii inlacrimati si parca mai obosita. Parea a fi fost un vis...unul al naibii de ciudat. "Acum e mort si el" , de ce mi-a spus asta? Nu poate fi adevarat, trebuie sa fie o greseala.
Dupa cateva secunde, batranica a aparut in prag cu o masuta intesata de ace, sticlute frumos colorate si...lanturi...
