SBB: Dark Colored - Jeon Jungkook; Volumul III

Capitolul 10

Povestea se termină aici. Mina nu a sfârșit proza. Dar cu siguranță, până acum am căscat în jur de zece ori și totuși, simt să nu mă culc. Doar să umblu prin pagini de cerneală tipărită corect în forma paginilor. Dar nu citesc din cărțile lansate. Vreau să citesc din talentul ei pur, nu schimbat la redacție.

Deja mă pierd în amănuntele poveștilor și le încurc între ele dar "Nu te cred"... De ce a ales numele acesta? Ce-i drept.. Personajul de care s-a simțit atrasă era criminalul pe care îl căuta. Fiecare găsește ce-i al lui până la urmă... Iar nici cei doi nu puteau sta despărțiți. Cel puțin, el o urmărea, dar cred că asta face el în general.

Cum de textele ei au mereu sensuri ascunse? De exemplu, Luna.. din aceasta poveste, a simțit acel sentiment de protectivitate și moliciune în preajma lui Samhoon. Simțea să-i aducă zâmbetul înapoi, dar cel mai important este că ea pică mereu în glumele lui fără să acționeze în vreun fel. Nu putea să se abțină... să nu fi acolo pentru el...

Aish, Luna... Poți te rog să nu mai asimilezi orice? Gândești din perspectiva victimei și nu ești tu victima.

*

(Perspectiva lui Jungkook)

Scârbos, teribil de scârbos. Modul în care bărbatul acela se comportă cu Luna lasă de dorit. Sincer, nu știu de ce am acceptat să o las să plece. I-aș fi spus să o lase la mine dar nici eu nu aș fi acceptat dacă eram în poziția lui.

Perna este un loc bun pentru a-mi ascunde chipul de întunericul infern.

Dar mi-e dor de prezența ei înecătoare.

Încetează. Nu e a ta. Și nici nu vrei să fie, Jungkook...

De ce e atât de chinuitor să adorm acum?

Simt o mână caldă mângâindu-mi spatele încordat înainte să oftez liniștit.

"Ce te doare?" o voce dulce, aproape uitată.

"Nu știu, Min... Dar mă simt prea obosit ca să dorm." chicotește și-mi întorc privirea parcă ne vrând în același timp pentru că știu ce se va întâmpla. "Oh.. Scuze." pomenesc dar nici ea nu mă crede.

Chiar credeam că e acolo...

"Este drăguț." răspunde Hayoon.

"De ce nu dormi?" o întreb.

"Te-ai simțit foarte bine azi. Și mă gândeam să vin să verific cum te simți acum." este scumpă pentru cum a gândit lucrurile, știind că am să mă simt nostalgic.

"Simt că încerc să mă refac. Și nu vreau asta." mă întorc cu fața spre ea.

"Asta este un lucru bun... De ce nu?" oftează.

"Lui Taehyung nu îi e dor de tine? De ce nu mergi la somn?" găsesc subiect de schimb iar ea râde.

"Lasă. Taehyung trăiește o noapte și fără mine." spune.

"Și eu nu?" zâmbesc mirat.

Mă dau pe partea cealaltă a patului pentru a-i lasa ei partea caldă și se așează.

"Acum spune-mi." continuă ea iar eu oftez.

"Nu vreau să trec peste Hayoon. Nici tu n-ai vrea dacă ai fi în locul meu." îi explic iar acum este rândul ei să ofteze.

"Nu știu cât de adevărat este. Adică, da, îl iubesc pe Taehyung." încearcă ea să spună dar o opresc.

"Nu înțelegi contextul. Nu e ca o despărțire. Ar fi fost mult mai ușor să știi că cineva nu te vrea. Dar este diferit... Nu știu cum să explic situația mai bine." spun.