Regăsirea

▶2⃣◀

                                            Al doilea capitol.
                                          
                                        -după ora de mate-

Mă gândeam neîncetat ce ar trebui să fac. Sunt foarte confuză. Oricum, n-am nimic de pierdut.

Spatele sălii de sport are o alee, mă rog o alee mai mare care este ocupată de aşa zişi "şefi" ai şcolii. Ei oricum sunt decât nişte copii cu probleme emoționale, care încearcă să pară tari, dar ei fiind mai slabi decât tocilarul pe care îl bat cei mari zi de zi.

Cu indiferenţă am intrat pe alee.

Oare el mă vede? Sunt atâţia elevi aici.

Ah, a zis în colţul cu desene. Mda, la ei desenele sunt grafitti-uri. ( nu mă certaţi habar nu am cum se scrie, k? )

M-am îndreptat spre acel colţ în care nu prea erau adolescenţi, cu cât mă apropiam mai mult, cu atât nu mai zăreai pe nimeni. Ajunsă acolo, nu era absolut nimeni.

Am început să privesc "desenele" care erau foarte reușite.

În timp ce le priveam, am simţit cum ceva fin îmi este pus la ochi, apoi legată ca să nu pot vedea nimic.

-Hei.. văd că ai venit.. aud o voce răguşită, iar în glasul său, puţină uimire.

-Mda..spun eu sperând că voi scoate ceva de la el.

-Știam că vei veni . spune şi parcă îmi dau seama că zâmbeşte.

-Spune-mi de ce m-ai adus aici.

-Să te văd, nu e evident?

-Nu, nu e. Cine eşti?

-Chiar te aştepţi să îţi zic?

-Ori zici ceva, ori am plecat! zic eu foarte nervoasă

-Eşti aşa dificilă. Ce ai vrea. Să îţi dau chestia aia jos să mă vezi, după să fugi de mine pentru că nu.. lasă..

-Nu fac eu d-astea , încetează să...

Nu am apucat să termin că m-a luat în braţe, iar eu neştiind ce să fac, i-am răspuns.

Mă simţeam al dracului de ciudat. Oare de ce?

-Uite..eu te las, vorbim pe telefon, oricum pauza s-a terminat. Promite-mi doar că atunci când îţi voi da asta de la ochi, nu te vei uita înapoi.

-Mhm.. Promit.

__________
_________
________
_______
______
_____
____
___
__
_

Hii guys. Revin cu un nou capitol. Ştiu că e scurt. Mno. O să încerc să le fac mai lungi.