Primul capitol.
-ora de matematică-
Eram în ora de mate şi îmi simt telefonul vibrând.
Era un mesaj .
Numar necunoscut.. Hm..
Necunoscut : Hope, iubire, ce faci?
Nu îi voi răspunde..
Necunoscut: Hope, am văzut ca te-ai uitat în telefon, deci mi-ai văzut mesajul, răspunde!
Necunoscut: Hope, te rog..
Eu: Ce vrei?
Necunoscut: Ai răspuns..
Eu: Da, acum zi ce vrei până nu mă enervezi.
Necunoscut: Las-o baltă, nu poţi purta o conversaţie normală?
Eu: Nu și cu un necunoscut .
Necunoscut: Atâta timp cât stai cu mine în sala asta nenorocită, mă cunoşti :>
Eu: Cine eşti?
Necunoscut: Vei afla, iubire.
Eu: Încetează dracului cu "iubire".
Necunoscut: Bine, iubire.
Eu: Argh.
Necunoscut: Te văd în momentul ăsta, de ce eşti nervoasă? Vena aia de la gât se vede de la o poştă. :))
Eu: Lasă-mă te rog.
Necunoscut: Cum vrei, dar să ştii că mă vei găsi în spatele sălii de sport, în colţul cu desene după ora asta.
-------------
-------------
-------------
Deci acesta e primul capitol, nu ştiu dacă e atât de interesant precum voiaţi, dar mă voi revanşa eu.
CITEȘTI
Regăsirea
Teen FictionOare anonimul o va face pe Hope să se îndrăgostească de el? Sau măcar să îl placă? Până unde va merge Hope ca să afle cine este necunoscutul?
