Serpent's Lair

Cafea

       „ Niciodată nu te-am iubit.”

      Tresare și se ridică brusc în capul oaselor, inima-i bate cu putere firicele de transpirație traversându-i pe frunte. Strânge atât de mult pătura în pumni  încât articulațiile degetelor i se albesc. Privește în jur și încearcă să se calmeze. Își îndreaptă privirea spre jumătatea de pat rezervată lui : gol. Lacrimi calde îi curg pe obraji îngreunându-i vederea,un suspin involuntar scăpându-i printre buze.
         „ Lin? Ești bine?”
       Își întoarce brusc capul spre ușa camerei. Ușa era întredeschisă, iar lumina caldă a becului de pe hol pătrundea timidă în cameră. Nalin, căci acesta îi este numele, coboară, tălpile atingându-i parchetul rece.
        Cu pași mici și sfioși se îndreaptă spre bucătărie. Mirosul de cafea proaspătă, micul-dejun sfârâind în tigaie și figura lui înaltă, binefăcută mișcandu-se în jurul aragazului. Era clar concentrat asupra preparării mesei, nebăgându-l în seamă pe Nalin care se oprise în tocul ușii. „ Damien?” vocea-i era mult prea mică decât sperase.
         Auzindu-l, Damien se întoarce spre ușă și îi zâmbește cald. În mână are o lingură de lemn, parul închis la culoare, aproape negru îi acoperă ușor ochii asemeni cafelei proaspăt pregătite, care din perspectiva lui Nalin cel puțin,  sunt hipnotizanți.
           Deși e sfârșit de toamnă, Damien nu a renunțat la pijamaua scurtă cu pantaloni albastru închis și tricou larg, gri. „Ce s-a întâmplat?” nu e nevoie de prea mult timp pentru ca el să înțeleagă că Nalin suferă. Indiferent de motiv sau de încercările nereușite ale blondului de a-și ascunde trăirile, Damien știe. Mereu va ști. Tot ce rămâne de făcut este să-i fie aproape, asigurându-l ca va fi ascultat și iubit în continuare.
           Damien se apropie și-l strânge la piept, rezemându-și bărbia pe capul blondului datorită diferenței de înălțime dintre cei doi. La rândul său, Nalin întoarce gestul relaxându-se. „Am visat urât.” „Mhm,despre?” „ ....” „Lin?”
„ ....” „ Nu trebuie să-mi spui dacă nu poți.” „ Am căzut de pe o stâncă...mi-ai spus că nu mă iubești apoi...apoi mi-ai dat drumul.”
             Liniștea se instalează pentru moment între cei doi. Nalin închide ochii și se concentrează asupra bătăilor regulate are inimii lui. Simte cum Damien se depărtează ușor de el și-i ia chipul între palmele măslinii: „ Uită-te la mine.”
            Nalin deschide ochii precum două nestemate de jad, iar Damien îi șterge lacrima încet. „ Niciodată nu mă voi opri din a te iubi, Nalin. Inima mea îți aparține așa că te rog, nu mai plânge.” „Te iubesc.” „Și eu.” îl sărută duios pe cap apoi se întoarce spre aragaz oprindu-l și punând mâncarea în două farfurii.
       Cei doi se așează la masă. „ O să răcești dacă continui să umbli așa.” „ Dar mi-e bine.” „ Asta până când o să te îmbolnăvești și eu va trebui să stau după tine.” „ Mănâncă și taci.”

      După micul-dejun, cei doi își părăsesc pijamalele confortabile nevoiți fiind să plece la muncă. Nuanțele de maro închis, griuri, albastru sau verde smarald alăturate negrului ori, în rare cazuri albului, îl caracterizează pe Damien, în timp ce Nalin se îndreaptă spre crem, alb, marouri nu atât de închise, uneori chiar pasteluri.
          Dacă ne-am lua după Nalin, Damien ar putea fi asemănat cu expresso-ul : puternic, revigorant, dur precum amăreala lăsată în urmă de acest tip de băutură, iar când destul zahăr este adăugat și încrederea sa ai castigat-o: dulce și calm, gata să-ți îmbunătățească ziua.
           Despre Nalin ce sa spunem? În timp ce perechea sa asemeni cafelei tari nu este pe placul tuturor, el poate foarte ușor fi comparat cu un latte ori
un cappuccino cu caramel : iubit de toți pentru dulceața sa caracteristică, tandrețe și nativitatea copilărească. Asta nu înseamnă că Nalin este prost, să nu-l subestimăm, tot ce trebuie să știm este că el reprezintă acea persoană pe care ajungi să o iubești instant.
          La parterul blocului în care locuiau, se afla cafeneaua deținută de Damien : " Flori din cafea”.  De ce flori din cafea? Simplu: odată cu apariția lui Nalin atât în cafenea cât și în viața lui Damien, localul odinioară lipsit de viață s-a umplut treptat de flori care-i conferă o atmosferă caldă si primitoare.
            Îmbrăcând șorțurile negre cu o floare în stânga drept loggo, cei doi împart un ultim sărut înainte de venirea clienților în căutarea băuturii fermecate.