Serpent's Lair

Coffee flowers

      L-ai întâlnit undeva aproape de centrul orașului. Te așteaptă lângă un stâlp de iluminat, cu un buchet în mână, pe care ți-l oferă. „ Nu-mă-uita?” „ Ca să mă păstrezi în amintire de data asta.” „ Rămâne de văzut .”
............................
Zumzetul mulțimii umplea cafeneaua de voie bună, iar asta îi aducea un zambet pe chip. Mirosul boabelor de cafea proaspăt prăjite umplea mintea lui Nalin care, în timp ce pregătea al patrulea latte din dimineața asta fredona încet, în ritm cu muzica din încăpere. Era ușor îngândurat, golul din stomac simțit de dimineață era încă prezent iar asta îi dădea un sentiment conform căruia, ceva avea să se petreacă curând. Cât de curând? Nu-și putea da seama și poate chiar nesiguranță aceasta legată de un viitor eveniment îl neliniștea peste măsură. Nu aude clopoțelul de la intrare și nu-l observă pe Damien care între timp se strecurase în spatele lui. Vocea și respirația lui în ceafa lui Nalin îl fac să tresară: „Ia te uită ~ Cine ar fi crezut că vom apuca ziua asta? ” rostește pe un ton ușor sarcastic, iar Nalin își dă ochii peste cap în încercarea de a-și ascunde zâmbetul ce stătea sa se formeze: „ Treaba ta e să faci cafea, nu să comentezi ca o țață cu cine iese Zephyrus.” „Haide acum, nu fii așa. Eu merg sa-i salut~.”
   Damien pleacă spre masa celor doi, ignorând protestele blondului de la tejghea, care pleda pentru „ a-i lasă să-și bea cafeaua în liniște.”
.............................

Zephyrus se consideră o persoană destul de romantică, motiv pentru care nu ezită în a-ți deschide ușa cu o semi-plecăciune și un zâmbet tâmp pe față, scoase parcă dintr-una dintre romanțele si comediile pe care refuză sa recunoască că le privește.
Atenția ce ți-o oferă te pune pe gânduri, niciodată nu ai întâlnit un astfel de personaj (cel puțin nu îți amintești să o fi făcut. Toată vorba lui Zephyrus despre reîntâlnirea voastră îți creează o stare de confuzie acută.) : gesturile, vorbele, felul in care te privește atunci când are impresia că nu îl observi denotă o afecțiune sinceră la adresa ta  iar tu nu poți nega faptul că, la rândul tău, vrei să-l consideri mai mult decât o cunoștință de pe bancă altfel, de ce te-ai afla aici, alături de el?
Vă așezați la o masă cu vedere la stradă.  Locul ales de Zephyrus pentru...umm..cum s-o numim? "întâlnirea amicală dintre voi " este plăcut, atmosferă liniștită cu un contrast fascinant între modernitatea rece a încăperii și plantele ce-și fac loc printre picături, fiecare colț al cafenelei fiind binecuvântat de parfumul dulce al iasomiei și mirosul puternic de cafea prăjită.
„Frumoasă cafenea.” „Mă bucur că îți place. E un loc special pentru mine.” „ Există magie și aici?” „Peste tot există magie, trebuie doar să-ți permiți să o vezi.”  „....Cum faci asta?” „ Păi, întâi îți dai voie să crezi, apoi totul devine floare la ureche.”
„ Zephyrus, amice! Salut.”   o a treia voce se alătură dialogului. Privești în dreapta și vezi un bărbat tânăr și brunet. După șorțul negru și floarea aurie de la piept părea a lucra aici. Zephyrus îi zâmbi cald : „  Damien, ce mai faci?” „Binișor. Văd că ție îți merge bine” rostește cu subînțeles, aruncându-ți o privire fugară. „ Nu-mi amintesc să te fi văzut vreodată cu o  fată.”
Bărbatul, Damien, era prieten vechi cu Zephyrus și deținătorul cafenelei. „ Nalin?”  „ În spatele tejghelelor, nu vrea sa vă strice întâlnirea~.”
Deci, până la urmă chiar e o întâlnire. Acest detaliu îți aduce roșeață în obraji pentru un scurt moment. Chiar părea ca sunteți un cuplu? „ Ce vă aduc? ”
Damien vă scrie comanda pe un carnețel și în scurt timp se întoarce cu bauturile și două tarte cu zmeură. „ Noi nu am comandat tarte..?” „ Shh, e din partea casei. Nalin a insistat.”
Îi mulțumiți, iar când privești spre tejghea, peste umărul lui Zephyrus,  Nalin presupui, vă face cu mâna. Îi întoarceți gestul.
„ Prietenii tăi sunt foarte drăguți.” „ Zici?  După mine sunt mai degrabă băgăcioși. Totuși într-o situație de urgență sunt primii care îți sar în ajutor.”

Timpul trece fără să-ți dai seama alaturi de el, părăsiți cafeneaua de mână. Te duce acasă. „  Mulțumesc că ai acceptat să ieși cu mine.” îți spune cu voce înceată, caldă. „ Eu ar trebui să-ți mulțumesc. Nu m-am mai distract așa de multă vreme. ” „ Asta înseamnă că.... ești de acord să mai petrecem timp împreună?”
„ Îmi ceri o a doua întâlnire?”  ridici o sprânceana, ușor amuzată de încercările lui sfioase. Ce l-o fi apucat?  De obicei e calm si încrezător... dar de ce să te plângi? Partea asta a sa, ușor vulnerabilă și plină de speranță e drăguță. „ Ai fi de acord?” „ Da.”

.........................
Ora închiderii a trecut de mult, însă lumina este încă aprinsă în cafenea. Nalin doar ce a terminat de curățat aparatele de cafea și vasele iar Damien aranja scaunele. „  Drăguți împreună.”
„ Iar începi?” „ Și ție îți e la fel de drag  de ei cum îmi e și mie. Tot ce vreau să spun e că, Zephyrus merită să fie fericit.” „ Și va fi. Am simțit cum între ei s-a format o legătură.”