-Mar...se aude incet. Ma uit spre Andrei , dar desi stiu ca ar fi imposibil , o parte din mine spera sa isi revina cat mai repede. Usa salonului se deschide , iar pe ea intra Vlad. Eu incerc sa nu arat ca sunt deranjata ,dar nu reusesc. Daria se uita la el,parca implorandu-l sa plece.
-Tu cine esti ? Il intreaba fratele lui Andrei.
-Sunt....colegul lui. Zice si se uita la mine. Dar eu imi feresc privirea.
-Haide , vino. Il invita mama lui Andrei .
El se apropie de patul lui Andrei si il priveste. Pentru o secunda chiar am crezut ca ii pare rau , dar evident m-am inselat pentru ca i-am surprins ranjetul . Ce idiot ! Lui nu ii pasa de el , a venit doar ca sa se afle si el in treaba sau poate nu avea altceva mai bun de facut decat sa vina si sa isi bata joc de noi.
-Maria , hai sa mergem putin pe hol ..sa luam o gura de aer..imi zice Daria.
Eu afirm din cap si iesim din salon.
-Hei , esti bine? Ma intreaba Daria cand vede ca nu pot sa ma tin bine pe picioare.
-Da..nu am nimic..inafara de faptul ca ma doare sufletul..sunt bine. Zic si imi cade o lacrima.
-Gata gata...stai linistita ...o sa se faca bine...zicesi ma ia in brate.
-Eu zic sa mergem si noi acasa...ca deja e ora 4 si eu trebuja sa fiu acasa de o ora.
-Tu poti sa pleci , dar eu mai raman putin . Trebuie sa ii sun si pe ai mei sa le zic.. dar pe bune , poti sa pleci , merci oricum ca ai venit cu mine.
- Stii ca iti sunt alaturi mereu...
-Stiu.
-Sa ma anunti daca se intampla ceva , orice mica schimbare...
-Bine.
-Te sun diseara. Pa .zice si pleaca.
Eu imi iau telefonul si o sun pe mama.
**
-Mama...zic cu o voce ragusita.
-Da , scumpo...
-Eu...sunt acum..la ..la spital...
-Ce ? Ce ai patit ? Esti bine ? La ce spital esti ?
-La judetean , dar eu sunt bine...Andrei...
-Ce a patit? Stai acolo ca vin imediat.
**
Si inchide telefonul.
Eu intru inapoi in salon si ma asez pe scaunul de langa Andrei.
-Tu chiar tii la el , nu-i asa ?ma intreaba mama lui.
-Da.. el e singurul care care poate sa ma faca sa zambesc atunci cand sunt trista , singurul care ma calmeaza atunci cand sunt nervoasa si stiu ca el nu m-ar rani niciodata intentionat.
-Ce aveti voi este ceva unic...pretuiti asta. Nu lasati orgoliul si incapatanarea sa distruga ce aveti voi.
-Multumesc...
-Nu ai pentru ce ,draga. Stiu cat de mult tine baiatul meu la tine , si stiu si cat de mult tii si tu la el.
Aceasta ma imbratiseaza cald . Usa salonului se deschide si pe ea intra parintii mei.
- Buna ziua! Zice mama.
-Buna ziua ! Cred ca voi sunteti parintii Mariei ...
-Da..am venit sa vedem cum se simt amandoi...
- Eu sunt bine..pe cat posibil ..zic eu incet.
- Nu-ti face griji. Totul o sa fie bine.
Parintii mei ma imbratiseaza cald , iar eu ma simt mai linistita acum ca stiu ca sunt langa mine.
Andrei's POV
Nu am mai vazut-o de mult pe Maria. Chiar imi e dor de ea. Ii simt lipsa. Cred ca o sa ma duc la ea si ii fac o surpriza. Chiar vreau sa ii vad fata cand o sa ma vada.
-Mama , eu ma duc pana la magazin..vin repede.
-Bine...
Ies repede pe usa si imi bag castile in urechi. Dau sa traversez strada , dar cand sa ajung pe trotuar , o masina ma loveste si ma arunca cativa metrii mai incolo. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este fata lui Vlad cu zambetul lui tampit, ambulanta si masinile de politie.
Acum cred ca sunt in ambulanta deoarece se aud sirenele astea enervante. Incerc sa ma ridic , dar nu pot. Parca ceva ma tine pe targa asta stupida. Incerc ,dar degeaba.
Se deschide usa si sunt dus intr-o sala alba. Un doctor cu o masca pe fata , care ii acopera nasul si gura, imi infasoara mana cu o fasa si piciorul la fel. Cred ca le am rupte.
-Ce se intampla? intreb eu ,dar nu imi raspunde nimeni. De parca nu m-ar auzii.Incerc iar sa ma ridic dar nu pot.
-Alooooo!Strig si mai tare dar tot nimic.
Doctorul iese din salon si intra mama cu fratii mei. Mama incepe sa planga ,iar Dana si Flavius se aseaza pe canapea si ma privesc.
-Ce faceti voi aici? intreb dar nici ei nu ma aud.
