Capitolul 17 Maria's POV

514 33 0
                                    

Dimineata sunt trezita de perna Dariei pe fata mea.
-Esti nebuna...inca 5 minute...protestez eu.
-Nup. Acum sus ca trebuie sa ma pregatesc. Stii tu ...Liviu.zice super entuziasmata Daria sarind ca un copil mic in pat.
-Fie ca ma trezesc acum ..fie ca peste 10 minute , tu tot o sa ajungi la timp...
-Haaaai sus! Zice si ma dezveleste.
Eu evident ca protestez in continuu , dar intr-un final am coborat din pat.
Si asa...am inceput sa ii aleg hainele , sa ii fac parul...sa o machez...si toate cele. La 5 ei au stabilit ca se vad ...e ora 2 deci ea ar cam trebui sa plece...
Cum ziceam...Daria a plecat , dar nu inainte sa imi multumeasca si sa ma asigure ca ma va suna imediat ce ajunge acasa.
E inca devreme...temele mi le-am facut...pentru duet sunt pregatita...momentan nu am mai imprumutat nicio carte de la biblioteca...chiar nu am nimic de facut. Cred ca o sa merg pana la Andrei , sa ii tin de urat. Si-asa cred ca se plictiseste. Oricum trebuia sa ii duc niste caiete...ca sa nu ramana in urma cu materia.
Iau caietele , cheile si telefonul si pornesc spre casa lui Andrei.

*At Andrei's house *
El statea in pat , cu magnificile casti in urechi si cu muzica data la maxim, de o puteam auzi eu de pe hol.
Flavius , fratele lui , cred ca ii tinea de urat , desi sunt sigura ca nici nu il baga in seama. Erau amandoi izolati in lumile lor. Departe de tot si de toate. Devreme ce nici nu au realizat ca am intrat in camera , cred ca sunt pierduti pe undeva prin spatiu.
Eu ma asez pe un scaun langa birou si ma uit la cei doi care inca nu realizeaza ca respir si eu langa ei.
-Mda..buna si voua ... ii zic lui Flavius ,el luandu-si ochii din jocul pe care il are in mana.
-Heeei..dar tu cand ai venit ? Ma intreaba clar surprins.
-De juma' de ora ma tot holbez la voi...zic si incepem amandoi sa radem.
-Scuze...eram foarte concentrat la jocul asta idiot...nu pot sa castig..cred ca e stricat...
Radem amandoi , iar Flavius arunca o perna in capul lui Andrei.
-Baa!... zice dur Andrei.
-Salut! Zic eu razand.
-Oh..hei . Zice si imi da unul dintre cele mai bune zambete ale lui.
Eu ma asez langa el pe pat si il imbratisez.
-Liviu avea niste emotii...
-Stiu...si Daria la fel...
Cred ca stam si vorbim in jur de 4 ore. Am gasit atatea subiecte...nici nu ne-am dat seama ca a trecut timpul.
Mie imi vibreaza telefonul,semn ca am primit un mesaj. E de la Daria
'' Unde esti ? Am o groaza de lucruri sa iti povestesc , a fost supeeeeer ! Ne intalnim la tine in parc in 10 minute."
Si imi mai apare un mesaj.
" Vino repede acasa. Trebuie sa vorbim urgent ! -mama."
Ce s-o mai fi intamplat ?!
Imi inchid telefonul si fac contact vizual cu Andrei.
-Eu trebuie sa plec ...
-Nu..mai stai putin..putin de tot..te tog..
-Scuze..chiar nu pot...mama m-a rugat sa merg repede acasa ca ...
-Bine...zice si ma strange in brate. Ma suni diseara...
-Ok..
Eu plec spre parc pentru a ma intalni cu Daria.
-A fost super !! Zice ea super fericita.
-Imi imaginez la ce zambet ai pe fata...
-E atat de dragut. A fost...atat de tare..
Si asa stam aproape juma' de ora , Daria povestindu-mi toata intalnirea . Dar , cum mama mi-a zis ca are ceva important de vorbit cu mine , am lasat-o pe Daria si m-am indreptat spre casa.
Acasa , mama si tata stateau pe pat , ingandurati , cred ca pregatindu-se pentru vestea ce aveau sa mi-o spuna.
-Maria , ia loc te rog..zice tata cu o fata trista.
-Oook..ce s-a intamplat ? Zic eu clar nedumerita.
-Trebuie sa vorbim...
Eu ma uit la ei ,care sunt foarte seriosi ...asta sigur nu e de bine.
-Tatal tau a fost transferat ...va trebui sa ne mutam.
Eu incep sa rad nervos.
-Haha ...vai ce gluma buna ! Acum , zice-ti adevarul...lasa-ti glumele...
-Maria ,vorbim foarte serios ...intr-o saptamana va trebui sa plecam...
-Stai ,ce ? Pai si cu scoala cum ramane ? Cu Andrei , cu Daria ? Cu spectacolul ? Ma ridic eu in picioare si gesticulez nervos.
-La scoala vei merge acolo...iar cu Andrei si Daria ...puteti sa vorbiti pe internet ...adica acum sunt o multime de căi prin care puteti comunica. Si cu spectacolul , deja am vorbit cu profesorii tai..ai fost transferata , iar locul tau din spectacol , a fost dar deja altcuiva.
Nu imi vine sa cred ! Ei au planuit asta de mult timp , iar mie deabia acum imi spun. Si eu cum ii zic lui Andrei...sau Dariei...chiat nu inteleg cum de au putut sa imi faca asta...chiar acum..cand totul era atat de bine..
-Pe bune ? Voi de cand stiati ca ne vom muta ?
-De cateva luni ...cam de cand a inceput scoala. Zice tata cu privirea in pamant.
-Si mie deabia acum imi spuneti...
-Maria , te rog, intelege-ne . Nu era totul planificat , si noi am fost surprinsi cand am aflat . Nu credeam ca tatal tau va fi ales pentru job-ul asta . Dar este o sansa unica si nu trebuie ratata. Incearca sa ma convinga mama.
Eu nu zic nimic. Doar stau si ma uit la ei cu ochii in lacrimi.
-Casa in care vom sta este mult mai mare decat asta , o sa avem o gradina mult mult mai mare , o sa avem si cateva animale. Stii doar cat de mult si-a dorit tatal tau asta.
-Si eu ce ar trebui sa fac acum ? Sa sar in sus de fericire ca vom avea o casa mare ? Zic eu incepand sa plang.
-Nu..dar..poate iti va placea acolo...
-Sigur..zic si fug la mine in camera.
Si acum...ce o sa fac ?!
Si cu acest gand am adormit.
------------------------------------------------------
Si asa un nou capitol. Stiu , nu am mai postst demult , doar ca inspiratia si-a luat concediu si deabia acum a revenit. :))
Cred ca ati observat ca mi s-au sters multe capitole , si acum a trebuit sa le refac. Povestea s-a schimbat deci cititi-o . E mai interesanta. :)))

♡ Eu - fata timida sau fata nebuna ♡Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum