You Are My Destiny

Danger!

Ziua următoare

HARA

Abia intrasem în clasă când observ că pe bancă se află o cutiuță neagră. Îmi pun geanta pe scaun și apoi deschid cutia. Rămân uimită când realizez că în ea se află o brățară, și nu orice fel de brățară, o brățară din argint care seamănă destul de mult cu cea pe care Jimin mi-a stricat-o ieri. Totuși există o mică diferență, a mea era simplă, în schimb aceasta are și o stea din argint, dar întrebarea este: De la cine este? Doar nu a fost... Nu. Nu cred!

Mă uit la banca lui Jimin și observ că are ghiozdanul aici, deci a venit înaintea mea. El este cel care mi-a rupt brățara, însă după discuția de ieri cum ar putea să îmi cumpere un cadou? Ceva este ciudat.

Gândirea mea de Sharlock Holmes e întreruptă când în clasă și pe hol se aud niște țipete de fete care strigă într-una "BTS". Ce este aia?

Ies și eu pe hol din pură curiozitate și văd o mare de hormoni feminini care înconjoară un grup de baieti. Presupun că Jimin are ceva concurență, însă după ce privesc mai atentă văd că și Jimin se află în acel grup împreună cu alți șase băieți. La ce m-am putut gândi? Park Jimin să nu facă parte dintr-o adunătură de băieți după care se plimbă toate fetele cu jumatate de creier?

Pufnesc ironic și îmi dau ochii peste cap chiar în momentul în care Jimin mă observă. Le dă pe toate fetele din fața lui la o parte și vine spre mine. Atunci când ajunge în fața mea tușește și își drege vocea.

-Bună! îmi zice el zâmbind.

Aș da orice pe lume, numai ca să nu îi mai văd tentativele inutile de a mă cuceri. Prefer să nu îl iau în seamă și mă duc spre Jun, care este doar la câțiva metri mai în față, și trec atât pe lângă Jimin, cât și pe lângă prietenii săi, fără ca măcar să îmi arunc o privire asupra lor.

-Jun! strig eu către băiatul care pare a fi în lumea lui.

Tresare ușor când își aude numele si zâmbește când mă vede.

-Bună, Hara! Te pot ajuta cu ceva?

-Mă întrebam dacă ai vrea să facem împreună proiectul la literatură. Știi, eu sunt nouă pe aici și...

-Îl cunoști doar pe tipul pe care l-ai pus la pământ la concursul din Tokyo în doar câteva secunde, nu? zice el zâmbindu-mi. Bine! Ne vedem după ore la bibliotecă! Ok?

-Deacord! Mulțumesc că ai acceptat!

-Mulțumesc că mi-ai propus! M-am săturat să tot fiu rugat de către toți proștii să fac împreună cu ei proiectele!

-Te rog să nu îi cataloghezi drept proști! Sună urât! Sunt doar... idioți!

JIMIN

Rămân blocat! Hara m-a ignorat pe mine, pe mine Park Jimin, cel mai mare cuceritor din tot liceul și s-a dus la Lee Jun, cel mai mare tocilar din câți mi-a fost dat să văd. De ce râde împreună cu el, iar pe mine mă ignoră? Nu își dă seama că îmi distruge întreaga reputație? Și ce e și mai rău este că băieții au văzut totul, iar JungKook vine la mine râzând. Sigur are de gând să mă ia peste picior.

-Ei bine, Jimin, se pare că și tocilarii au farmecul lor, iar tipa aceea nu bagă în seamă toți proștii!

Acum chiar mă enervează această ființă! Dacă nu aș ști că Rapmonster m-ar rupe în două, l-aș bate pe JungKook până l-aș omorî!

-Nu te grăbi sa tragi încă o concluzie, mucosule. Abia am început, nu știe de ce pot să fiu în stare! zic eu nescăpându-i din priviri pe Hara și Lee Jun. Trebuie să scap cumva de tocilarul acela care îi distrage atenția lui Hara de la mine.