You Are My Destiny

Mickey&Minnie

"Don't play hard to get Don't smile at me for nothing

Don't confuse me anymore This is the last time

I won't hold back anymore

So now change your light

Open up your heart before I cut the sign

Just give me your sign"

ZPZG-AOAO

~

HARA

Mă aflu pe strada unde s-a întâmplat accidentul de acum cinci ani. Sunt în aceelași loc, iar aceeași mașină vine în viteză spre mine. Nu stiu ce să fac. Stau pur și simplu înghețată acolo. Mașina m-ar fi lovit dacă nu m-ar fi împins cineva pe trotuar. Ma întorc să văd ce s-a întâmplat cu acea persoană, dar este prea târziu. Aceeași imagine pe care am văzut-o acum cinci ani îmi apare și în momentul acesta. Singura diferența este că nu îi pot vedea fața salvatorului, deci ar putea să fie oricine. Deodată lângă mine apare cineva care îmi întinde mâna și mă ajută să mă ridic. Este Hyun Woo. Este exact așa cum mi-l amintesc. Numai că acum este îmbrăcat într-un costum alb și poartă aripi de înger.

-Hyun Woo...

-Bună surioară! Nu ne-am mai văzut de ceva vreme. Ce face Jimin?

-De unde știi de el?

-Ti-aș spune, dar mama te va trezi din clipă în clipă. Știi și tu cum e, deci pa, Hara!

Totul devine încețoșat, iar eu mă trezesc.

-A fost doar un vis, un vis în care fratele meu intreaba de Jimin. Wow! Subconstientul meu se gândește la Jimin.

Tocmai atunci în acel moment intră în cameră mama care se pare că este foarte fericita. Oare ce mai are și ea?

-Hara, am auzit eu bine? Ai visat un băiat pe care îl cunoști? întreabă mama entuziasmată.

-În ochii mei nu este chiar un băiat...

-Ah! În sfârșit Hara a noastră s-a îndrăgostit! Trebuie să îl aduci acasă și să mi-l prezinți mie și tatălui tău! Vai! Va trebui să fac curățenie peste tot!

Nu o să pot s-o înțeleg niciodată pe femeia asta. Dacă se spune că femeile sunt și vor fi mereu un mister, atunci mama este cel mai mare mister pe care cineva ar încerca să îl înțeleagă. Mereu a fost, este și o să fie o persoană nefiresc de copilăroasă și cu o imaginație extrem de bogată.

-Mama, te simți bine? întreb eu îngrijorată.

-Normal că da! Doar gândește-te de când aștept eu si tatăl tău să ai un iubit! Ah! Trebuie să îți pun două porții de mâncare la pachet. Una i-o vei da lui. Oh! Va fi atât de romantic!

-Mamă! Vrei să mă lași să vorbesc?

-Bine.

-În primul rând, nu este un băiat, sau cel puțin eu nu îl văd ca pe unul. Iar în al doilea rând, am treburi mult mai importante decât să mă îndrăgostesc de cineva!

-Ah! Nu puteai să fi și tu un copil-problemă sau ceva? A trebuit să fi un geniu!

Mama iese tristă din cameră, iar eu încep să mă pregătesc pentru școală. Azi este ziua în care ne este permis să purtăm ceea ce vrem, deci îmi deschid dulapul și îmi caut ceva de imbrăcat. Ce să port? Am atât de multe haine încât nu mă pot decide.