You Are My Destiny

Jimin, The Caring Boy

"You make me so angry and mad for no reason

I'm serious but you make me into a loser, who picks fights with you

Why do I care so much about you?

You are making a big boy act like a litter kid

But I'll turn things around

From just knowing each other to becoming lovers"

BTS-Boy In Luv

~Perspectiva Lui Hara~

Totul era negru in jurul meu,pana cand au aparut doua lumini orbitoare.Veneau rapid spre mine.Erau destul de aproape de mine cand am realizat ce era,era o masina,acea masina.

Ramasesem impietrita privind cum masina vine spre mine pana cand totul s-a oprit in loc si din intuneric a aparut Hyun Woo.

-Cat timp o sa mai visezi accidentul acesta?Sti doar ca de fiecare data e la fel!
-Hyun Woo!

Lacrimile incep sa imi curga si ii sar in brate.Imi e dor de el.Imi e dor sa ma tina in brate.Imi e dor sa il vad razand.

-Gata surioara!Sunt aici!Nu mai plange!zice el incercand sa ma linisteasca

Insa totul dispare iar eu ma trezesc.A fost un vis,doar un vis!

Ma ridic din pat si ma uit pe fereastra.Soarele abia se trezea si odata cu el si orasul.

Telefonul meu scoate un sunet scurt semn ca am primit un mesaj,de la cine oare?
Deblochez telefonul si deschid mesajul,e de la Jimin:"Usa!"

Ce vrea sa zica?Imi indrept fara sa vreau privirea spre usa si il vad pe Jimin sprijinit de acesta.

-Neata ciufulici!

Mi-a luat cinci secunde sa imi dau seama ca el e chiar aici si am tipat.Pupilele lui Jimin s-au marit automat in momentul in care i-am prins bratul si l-am aruncat pe podea imobilizandu-l.

-Ce cauti aici perversule?!
-Hara,eu...

Nu apuca sa termine propozitia caci mama intra in camera,sigur s-a speriat cand m-a auzit tipand.Speram ca il va da pe Jimin afara sau ceva de genul,dar in schimb mi-a dat mie o palma zicand:

-Da-te de pe el!Dupa ce ca ti-a adus uniforma acum il mai si bati?

-Ce?spun eu uitandu-ma spre surprinsa spre Jimin

-Ai uitat-o ieri la JungKook,ma gadeam ca mai ai nevoie de ea.

A da!Chiar am uitat-o!Ma simt foarte prost deoarece i-am facut cunostiinta cu podeaua fara motiv.

M-am ridicat de pe el iar apoi i-am intins mana,ajutandu-l sa se ridice.

-Eu ma duc sa pregatesc micul dejun,pana atunci Hara te rog sa nu il mai ataci pe bietul baiat.zice mama apoi iese pe usa.

Jimin asteapta pana iese mama apoi zice:

-Nu imi pot da seama cum de esti atat de puternica tinand cont de trupul tau firav.

Ridic din umeri zambind iar el imi zambeste inapoi.Ochii nostri se intersecteaza iar mie imi apar in minte cuvintele sale "Ma voi preface ca nu stiu ca ma placi,daca doar asa nu vei pleca de langa mine..." a fost chiar diferit atunci si nu intelegeam de ce,parea ca are nevoie de mine.

Brusc ma prinde de mana,tragandu-ma mai aproape de el si ma imbratiseaza.

-Mi-a fost dor de tine.zice el strangandu-ma
-Jimin...nu pot respira!