La limită.

39 1 0
                                    

Sunt la limită ,
Privești și nu o poți vedea .
Nedrept , ei - împotriva mea
Culcușul confortabil în care eu mă pierd 
Am aflat că-i imprfect . 

Ascultându-te sau nu pe tine , 
Să mă răzbun pe mine-mi vine 
Mâna cu fisuri fine
Sufletul plin cu morfine

Și fug de ieri , în nicăieri
Vreau să distrug ,
Goală incertitudine,
Controlul nu mai e .

Mă doare,
Așa că urlu iar la tine ,
Apoi regret ce am zis ,
Ard vinovată.
Și asta se repetă...
Doresc să mă dezleg de mine . 

Am vrut dreptate
Aștept ceva ce n-a fost niciodată
Acum cu tine cred , că se va rezolva
Măcar cu mintea mea .

Știu ,pentru prima data, ca înțelegi ce-ți spun
Și nu mai stai departe de ce sunt .

PoeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum