Priveam

9 1 0
                                    

Priveam cum mă băteai, de sus
Tăceam a mia oară
Și așteptăm să-ți treacă nebunia
Sa mi asculți și mie pledoaria

Cu greu tu ascultai ceva străin
Ceva ce nu tu concepeai
Îți era greu a-ngadui
Că alții pot gândi.

De data asta ai greșit mai rău
Și ai venit cu scuze
Eu ți-am cerut să mă respecți
Tu ai tipat si-ai aruncat cu expectanțe
Considerând ce-ți cer doar simple arogante.

Tu inteles-ai greșit ce am grăit
Și ai decis să pleci
Eu prima oara am acceptat
Și nu te-am implorat.

Se fac azi 2 zile întregi de când nu ne-am vorbit
Probabil ești uimit
Te-obisnuisem sa revin și să-ți explic
Și să ascult și să-nteleg ce ți-ai dorit

Obișnuiam să las amarul să mă doară
Să ți înțeleg durerea și s-o port
Iar tu obișnuiai sa fii nervos
Ora de ora, zi de zi: întors pe dos.

Am îndrăznit s-o las așa
Sa nu îți iert răutatea
Sa nu revin sa îți explic.
Nu din orgoliu,
Ci pentru că sufletu-mi era deja prea mic
Înghesuit și obosit
Sa-i spui că-i de nimic.

E amuzant acum
Cum tu nu dai vreun semn
Nemulțumirea e-i tot a ta
Deși îți dădeam etern. 

PoeziiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum