Cele trei fețe ale lunii

Sase

Domnul Gunnell nu ma inghitea . Cred ca era ceva personal. Totul e personal cu domnul Gunnell. Eu personal eram o insulta la adresa inteligentei sale. O insulta la adresa ideilor sale de ordine si disciplina. Ca sa se asigure ca toata lumea va pricepe ce insulta sunt eu, mi-a desfacut nodul de la cravata. Avea zambetul ala a lui, cu varful limbii itit printre buze, cand a inchis usa de la clasa in urma mea. 

Nu cu loviturile lui de baston aveam eu problema. Nici cu usturimea care inca-mi ramasese in maini. Cu urecheala, da, aveam o problema, da´ nu prea mare. Si nici din pricina directorului nu-mi faceam cine stie ce griji. Inca n-aveam nici cea mai vaga idee ce-avea sa dea peste mine si cat de grava  era situatia. 

Dar poate c-am intrevazut asta cand javra de Gunnell mi-a dezordonat cravata.  Adevarul e ca nu pot sa-mi fac singur nod la cravata, si el stie treaba asta.

Nu mi-am mai desfacut nodul de la cravatade un an de zile--un record personal. N-am reusit niciodata pastrez nodul nestricat atat de mult timp. De fapt, stofa era atat de lustruita, incat nodul aluneca foarte usor dintr-o parte in alta, destul cat sa imi bag capul prin latul format, iar apoi se inchidea la loc ca uns, asa ca aratam ca scos din cutie. Sau cel putin asa creadeam eu.

Nodul ramasese asa datorita lui Hector, care n-ar fi lasat pe nimeni sa se ia de mine. Crezusem ca zilele de groaza s-au terminat. Din cauza cravatei asteia desfacute, a naibii funie numai buna de facut streang din ea, imi venea sa ma scurg pe perete in jos pana cad gramada la podea si sa ma dau batut, ca sa poata lacrimile mele sa-si faca in sfarsit de cap. Pentru ca un singur lucru nu puteam face: sa ma duc in biroul directorului fara cravata. Tot asa de bine puteam sa ma arunc pe fereastra, cu capul inainte. Sa zic ca mi s-a deznodat in drum spre birou? Sa zic ca m-am lovit la cap cand am cazut si de atunci uitasem cu se innoada o cravata?

Drept sa spun, cred ca stiam chiar de atunci ca nu era vorba numai despre cravata si despre nodul desfacut. Nu ma puteam obisnui cu disparitia lui Hector. Macar sa fi stiut unde-l dusesera. Sa fi stiut macar ca era bine, atunci poate ca nodul din stomac--nodul ala care se strangea in fiecare zi-- s-ar fi dus de acolo.