Never Give up!

Nu imi mai pasă ×

-Elena esti bine? ma intreaba ingrijorat Stefan.

-A...da...adica..cred..vorbim in alta zi..pa! ii spun eu confuza.

Stefan se uita dupa mine pana cand intru in clasa..era ingrijorat si in acelasi timp suparat.Vroia sa poata da timpul inapoi,dar totul este trecator.

Ajung acasa! Astazi am primit cel mai "frumos" cadou din partea prietenilor mei..nu ma asteptam la asta... Eu m-am indragostit de Demon prea rau ca sa il pot lasa sa plece...niciodata nu am vrut sa fiu pe locul 2..nu stiu ce vrea...nu stiu ce urmareste, daca nu tine la mine..de ce sta in preajma mea? Nu pot sa il las,locul lui e langa mine,simt asta,dar realitatea e mult mai dureroasa.Ma doare tare,dar cand ma gandesc la el....Dar gata! Si-a batut joc de mine,cine se crede? El trebuie sa fie alaturi de Bonnie,cea pe care o place..

In scurt timp, suna la usa cineva.Era Bonnie. Cea mai buna prietena a mea...o iubesc mult , ca pe o sora,dar nu ii pot spune ce a fost intre mine si Demon,nu pot....

Deschide usa...era foarte ingrijorata..Alearga spre mine si ma i-a in brate, strangandu-ma mai puternic... Am inceput sa plang...doar in fata ei faceam asta,nimeni nu ma mai vazuse plangand vreodata.

-Elena, ce s-a intamplat cu tine?

- Bonnie,imi cer scuze,esti cea mai buna prietena a mea,dar nu iti pot spune..imi cer scuze..si imi cer scuze si pentru ce am facut,nu asta a fost intentia mea,imi pare rau...

-Dar ,Elena, tu esti ca sora mea,nu as putea sa ma supar pe tine ...Spune-mi orice ar fi..

-Intelege..nu pot..ii spun eu printre lacrimi, care imi curgeau pe obraji.

-Te credeam sora mea..aveam incredere in tine..

-Dar,eu...incercand sa ii explic

-Dar tu, TU nimic! Am venit aici sa te ajut...tu nu vrei..daca nu imi spui inseamna ca nu imi esti prietena adevarata..

-Intelege,nu pot...ii spun eu printre lacrimi.

Bonnie se uita dezamagita la mine.Am vazut-o pentru prima oara cu lacrimi in ochi..si stiam ca asta e doar din cauza mea...si nu vroiam asta..

- Odata ne strigam prietene,acum...acum te strig "straina". Numai esti la fel de la o vreme..imi spune Bonnie printre lacrimi.

-Dar eu nu am vrut asta, eu doar... ; Nu apuc sa imi termin fraza, caci Bonnie pleaca si inchide usa fulgerator in spate.

Toti care mi-au fost alaturi candva acum m-au parasit...Numai am pe nimeni..ma simt asa singura..Daca era prietena mea cu adevarat ma intelegea si avea incredere in mine.

Totusi ar fi trebuit sa ii spun adevarul,poate m-ar fi inteles,dar acum e prea tarziu..

Vine o zi..cand simti ca nu mai poti.Trebuie sa uiti de tot si de toate si tot ce iti ramane de facut..e sa suferi.. CRED CA ZIUA ACEEA A VENIT!

Seara mi-am petrecut-o singura..trista. Bonnie era tot mai suparata pe mine,dar ea,ea il avea pe Demon ..avea cine sa o consoleze....

Din perspectiva lui Demon

Seara asta mi-am petrecut-o cu Bonnie..avea nevoie de mine,la fel cum avea nevoie si Elena...

-Iubito, ce-ai facut? De ce esti trista? o intreb oarecum ingrijorat.

-M-am certat cu cea mai buna prietena a mea...nu a avut incredere in mine sa-mi spuna un adevar dureros...nu stiu de ce,dar eu simt ca este vorba despre un baiat.

Raman fara cuvinte....mi-am dat seama ca Elena nu merita asta,nu merita sa sufere... Aveam noroc ca in seara asta a ramas si Stefan cu noi...ma duc la el si ....

-Demon,ce-ai patit? ma intreaba Stefan

-Nimic..de ce?

-Spune..ce i-ai zis Elenei?

-Deci..ai aflat...i-am spus doar adevarul..numai suportam sa o vad asa..era atata de fericita,cand,defapt tu o minteai

-Stiu.. mi-am dat seama,am gresit,dar...chiar vroiam sa vorbesc cu ea despre asta...Acum este prea tarziu si stiu ca sufera ,dar ce mai pot face? Cum mai pot repara?