Never Give up!

Cred,..cred.....ca te iubesc....

Imi pierdusem baiatul de care eram indragostita si mai rau,era iubitul celei mai bune prietene a mea,dar cel mai trist era faptul ca numai puteam avea incredere in el.

Deodata, simt o magaiere blajina pe umar. Imi ridic capul dintre maini si cine crezi ca era?! Stefan ! Se aseaza langa mine si ma priveste lung,oarecum marcat de cele intamplate.

-Nu trebuie sa fi trista ! incearca sa ma consoleze Stefan sau doar asa credeam eu.

- Ce?! Poftim?! Nu sunt trista...doar ca mi-am adus aminte de ceva...incerc sa ma scot eu, stergandu-mi lacrimile.

-Nu te obosi sa ma minti..... Stiu tot! imi spune pe un ton ridicat

-Ce sti tu?! ii spun eu ridicandu-ma de pe banca..

-Stiu cum te-ai cunoscut cu Damon,stiu ca te-ai sarutat cu el...stiu tot... asa ca nu ai cum sa ma minti.... imi spune Stefan cu un zambet parsiv.

-Dar, nu m-am sarutat cu el....el m-a sarutat pe mine...pentru mine nu a insemnat nimic..mai putin acum,cand am aflat cine este!

-Din contra.A insemnat si pentru tine,la fel cum a insemnat si pentru el!

-Scuteste-ma cu astea! Vad ca o ti pe a ta...nu ma intereseaza ce crezi tu! ii spun eu pe un ton ridicat.

-A..nu te intereseaza?! Nici daca Bonnie ar putea afla de mica escapada cu iubitul ei?

-N-ai face asta! ii spun eu nervoasa.

-Nici nu sti de ce sunt eu in stare sa fac ! Tu nu sti nimic despre mine....

-Ce vrei in schimbul pastrarii secretului?

-Sa fi iubita mea! zice malitios,parsiv.

-Esti nebun?! niciodata!!

-Ok..atunci Bonnie va afla tot!

Eram pusa intr-o situatie dificila. Trebuia sa aleg intre o prietenie si un baiat cu care nu vroiam sa fiu.

-De ce imi faci asta? il intreb eu suparata.

-Pentru ca te plac si vreau sa fiu cu tine....

-Dar eu nu te plac,stii foarte bine asta.nu vreau sa fiu cu tine,dar nici sa o pierd pe Bonnie .Este cea mai buna prietena a mea!

-Te las sa te gandesti,iar maine imi vei spune.

Il vad cum imi intoarce spatele si pleaca.Eu il urmez .Intru in local,iar in momentulk ala am simtit ca "imi pica cerul in cap"

Bonnie se saruta cu Damon. Stiu ca ar fi trebuit sa nu imi pese,sa nu simt nimic,dar cred ca m-am indragostit pe bune! Niciodata nu am vrut asta,dar,se pare ca inevitabilul s-a produs.

_Vezi,lor nu le pasa de ce simti tu..imi sopteste Stefan la ureche..

Ma asez la masa si pentru o scurta vreme ma uitam in ochii lui Damon. Nu spunea nimic.

-Imi cer scuze,eu trebuie sa plec! le spun eu

-Atunci....plec si eu... oricum ..ne mai vedem.....le raspunde Damon

Ma ridic de la masa si ies pe usa. In spatele meu era chiar Demon. Vine spre mine.Ma i-a de mana,dar eu nu ii raspund cu acelasi gest.

-Lasa-ma in pace! ii zic eu cu lacrimi in ochi

-Imi cer scuze...chiar imi pare rau! Nu am stiut ca o sa ma impac cu ea...si mai putin ca este prietena ta! Pentru mine,chiar a insemnat ceva sarutul ala! Nu a fost la intamplare....imi explica el cu mici pauze...

-Nu te mai cred...numai pot avea incredere in tine...M-ai mintit,desi stiai ca e prietena cu mine! Pentru mine nu a insemnat nimic acel sarut! In acel moment aveai prietena!.Vreau sa ma lasi in pace!

-Chiar asta vrei ? ma intreaba surprins Demon.

Ezit sa ii raspund si plec plangand!

..........................................................................................................................................................................................................

Sper ca v-a placut ! << Alle >>