Printul din visul meu ~yaoi~

Capitolul 12

Spectacolul care parea mai mult un cosmar de acum cateva ore m-a uimit. Nu numai ca Lucas a aflat cum ma cheama,ci si ceea ce a zis Merlock. Nu putea fi adevarat. Iubirea pe care i-am purtat-o lui Lucas atatia ani nu poate fi stinsa de minciuna aia nenorocita. Dar daca e adevarat? L-am pazit, l-am ocrotit, mi-am facut griji pentru el doar din instinctul fratesc?

Stateam cu o tigare in mana pe balansoarul de pe balcon. Lucas inca dormea. Ma ingrijora. Au trecut 6 ore de la acea partiala transformare a lui si ma ingrijora. M-am abtinut sa il ating cu subînteles si l-am ingrijit cum se cuvine. Transpira si nu arata deloc bine. Infatisarea care a capatat-o atunci era semidemonica. Avea colti,maraia, avea suvite si ochii rosii si gheare lungi. Ghearele alea m-au eliberat din stransoare si ii voi fi mereu recunoscator lui Lucas.

Ce voi face dupa ce se trezeste? Daca nu va mai vrea sa imi vorbeasca? Nu. Sigur inca tine la mine pentru ca atunci cand lucrurile o luau razna, am putut sa vorbesc cu el prin telepatie. Si asta este o legatura greu de stabilit. Pare imposibil numai cand ma gandesc la asta si totusi s-a intamplat.

Chiar daca ce a spus tata este adevarat, eu tot il voi iubi.

Am terminat tigarea si am intrat in casa ca sa il verific pe Lucas. Patul era gol si sifonat. Unde a disparut? In starea in care e acum nu e in stare nici sa mearga.
Am incercat sa dau de el prin telepatie,dar nu am putut, asta insemna ca nu mai era in dimensiunea mea.

-Firar!zic scurt si lovesc patul cu piciorul.

M-am concentrat sa imi adun energie. Trebuia sa imi amintesc cum sa ma teleportez in dimensiunea lui,am mai facut-o o data si as face-o de 1000 de ori daca ar fi nevoie. Trebuia neaparat sa ma duc sa il caut. Am invatat un lucru sigur de la el:ii pot citi gandurile,dar nu si sentimentele. Atunci cand ma astept mai putin ma surprinde cu cate ceva,deci trebuie sa ma asigur ca e bine.

-Haide,Chris, ai mai facut asta inainte,ma incurajam eu. Trebuie doar sa ma gandesc unde vreau sa merg si de ce.

Am inchis ochii si m-am lasat in voia sentimentelor. Dupa ce am deschis ochii am putut sa vad o incapere cu totul noua. Nu stiam daca am nimerit locul.
M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre usa,dar ceva mi-a atras atentia. In fata patului era asezat langa birou un sevalet cu o carpa pe el. Carpa aia nu lasa pictura sa "respire". Curiozitatea nu m-a lasat in pace asa ca nu am mai suportat tentatiei si am indepartat materialul subtire ca sa pot privi capodopera ce m-a lasat gura-casca. Odata ce am vazut pictura mi-am dat seama ca am nimerit in locul potrivit. Eram in camera lui Lucas. Un zambet a fost declansat de imaginea mirifica ce ma reprezenta pe mine. Lucas m-a pictat pe mine. Am scos rapid telefonul si i-am facut o poza. Macar asa il puteam folosi,nu aveam cu cine vorbi.

"O sa il omor!"il aud pe Lucas.

Gandurile lui nu sunt deloc curate si parca deja pot sa ii vad suvitele rosii si flacarile lui albastre.Trebuie sa il gasesc!

Am iesit repede din camera, dar nu inainte sa acopar la loc sevaletul si am coborat pe scari. O domnisoara m-a oprit din drum foarte confuza.

-Cine esti?intreaba ea scurt si la obiect,neuitand zambetul acasa.

-Nu e timp de introducere, trebuie sa il gasesc pe Lucas,spun alarmat si incerc sa o dirijez din drumul meu spre usa,dar ma trezesc pus la pamant si putin ametit.

-Nu pleci de aici pana nu primesc niste explicatii,spune ea mai dura.

Nu era normal ca un om sa ma puna la pamant asa usor. Trebuia sa fie un siretlic.

-Tu nu esti om,nu-i asa?ridic o spranceana si incerc sa ma ridic.

-Se pare ca nici tu. Ti-am simtit energia inca de cand te-ai teleportat in camera,spune ea rece. Esti Merlock?spune cu o ura in ton si o inteleg,tata este cea mai oribila persoana existenta.

-Nu,sunt antrenorul lui Lucas,spun eu indreptand cutele de pe camasa.

Nu aveam de gand sa ii zic ca sunt fiul lui Merlock. Daca a putut sa ma darame asa rapid ,nu vreau sa ma pun rau cu ea.

A expirat usurata si a revenit cu un zambet:
-Apropo de el,a plecat acum putin timp, parea foarte diferit,spune ingrijorata.

-Cum adica?imi ingheata sangele in vene.

-Avea suvite rosii si ochii aveau nuante de rosu intens.

Frica mea s-a adeverit. Inca mai avea multa energie in el si vroia moartea cuiva.

-De ce nu l-ai oprit?!spune "responsabilul" de mine.

-M-a amenintat ca imi va face rau involuntar daca il opresc,spune trista.

Deci el este constient ca nu poate sa isi controleze puterile. Chiar si in starea aia de nervozitate a avertizat-o pe femeia asta sa nu intervina. Inseamna ca tine mult la ea.

-Cine esti tu defapt?intreb.

-Ma cheama Maria si am fost trimisa aici de mama mea,Esmeralda,sa il pazesc pe Lucas,zice ea nostalgica.

-Deci tu esti vestita Maria,huh? Sper sa ne intelegem bine,zambesc fals.

Era reintruchiparea Esmeraldei. Ea a fost ca o mama pentru mine. A fost angajata ca dadaca mea, dar ne-am atasat nespus de mult. Din pacate vremurile alea s-au dus.

"Sper sa arzi in flacarile iadului! Sau mai bine,in ale mele!" Se aud gandurile orbite de furie ale lui Lucas.

-Trebuie sa plec!ma grabesc spre usa,dar Maria ma apuca de brat.

-A pronuntat ceva de razbunare. Nu il vei gasi decat daca te teleportezi,spune serioasa.

-Dar daca ma mai teleportez energia mea va scadea si nu voi rezista mult aici.

-Lasa-ma pe mine sa o fac,spune si ma conduce in camera ei.

-Bine...dar grabeste-te,Lucas este foarte furios,ma agit eu dar ea imi pune degetul pe buze ca sa ma faca sa tac.

-Te rog sa te asezi in cercul din spatele tau,arata spre cercul alb de pe podea.

Cercul era neobisnuit,cu o altfel de pentagrama si era facut direct cu vopsea pe cimentul de pe podea. Sper ca nu e prima data cand face asta.
Am pasit inauntru si ea si-a pozitionat mana pe fruntea mea.

-Ce faci?spun eu.

Pierdeam vremea.

In loc sa imi raspunda,s-a concentrat pe vraja. Senzatia de pe fruntea mea era foarte ciudata. Ma ustura dar ma si furnica in acelasi timp. Cand si-a deschis ochii,acestia erau roz fluorescent in totalitate,ceea ce m-a facut sa incremenesc. Stia ce trebuia facut,asa ca eu am ales sa tac.

Chiar daca pe fruntea mea era palma ei,am primit o durere ca un bobarnac si in acel moment o bariera roz m-a inconjurat. De ce trebuiau sa fie toate roz? Dar nu aveam timp de mofturi. Dupa ce bariera a disparut si Maria si-a recapatat ochii normali, m-am simtit de parca pluteam.

-Timp de o saptamana vei putea sa te teleportezi oriunde in lumea noastra fara sa folosesti energie,deci o poti folosi pentru a supravietui aici si a lupta.

Ma simteam usor ca un fulg.

-Multumesc!zambeam la ea.

-Parca te grabeai,ranjeste obraznica la mine.

Oh da,aveam de facut un drum.

Am inchis ochii imitand aceeasi metoda prin care am ajuns aici.

Vreau sa fiu langa Lucas.

-Te urasc!Ai inteles?!Te urasc!

Imi deschid rapid ochii la auzul tipetelor clare ale lui Lucas. El statea deasupra unui baiat cu fata insangerata. Pumnii ce ii dadea il raneau grav pe cel pe care Lucas il ura.

M-am grabit si i-am prins pumnul din aer care urma sa loveasca trupul lesinat de sub el. Era deja in aceeasi stare ca ieri. Pe jumatate o fiara.
Ochii lui rosii plini de ura ma atinteau acum pe mine. Se uita la mine de jos, uimit. Suflul meu si al lui au fost taiate de acea privire.Cu cat ma uitam mai mult la el, cu atat mai mult semana cu tata. Era mai groaznic ca un cosmar.