Printul din visul meu ~yaoi~

Capitolul 8

Mai intai as vrea sa va rog sa imi ziceti daca am gresit pe undeva,voi incerca sa corectez (trimiteti mesaj mai bine). Nu stiu cum se face ca ma apuca inspiratia exact noaptea si  fiind mai obosita.....mai gresec si eu. Va rog sa va lasati opinia si sfaturile in comentarii ^^.

----------------

-Inseamna ca si tu esti dusmanul meu?ma albisem la fata.

-Nu,eu vreau sa te ajut.se incrunta el rugator.

-Explica...,soptesc eu nedumerit.

-Eu sunt impotriva tatalui meu, vreau sa te antrenez ca sa il distrugi inainte sa iti distruga lumea. Au fost multi inaintea ta care au incercat sa il opreasca, au fost putini care au reusit doar sa ii incurce planurile,dar nimeni nu a putut sa il invinga definitiv. Este randul tau sa incerci sa il omori.

Am ignorat miile de ganduri de gelozie care imi treceau prin cap, pentru ca stiam ca poate sa imi citeasca gandurile si astfel ar fi aflat ca il iubesc. Ma durea putin inima cand am auzit ca au fost multi inaintea mea pe care i-a antrenat. Facea astfel de chestii perverse si cu ei? Ii atingea pe toti cum ma atingea pe mine?I-a folosit pe toti si venise randul meu? Toate gandurile astea mi-au provocat fiori pe spate si pielea mi se facuse de gaina.

-Sa il omor? Si daca nu o sa pot?ma intristez gandindu-ma ca e imposibil,pentru ca nu as omorî nici o musca.

-Ba o sa poti, cu ajutorul meu.

Este imposibil sa omor pe cineva. Faptul ca i-am omorat pe ai mei, a fost un accident.

-Un accident pe care il poti repeta daca nu te antrenezi. Ii poti rani pe cei din jurul tau daca nu iti stapanesti puterile.

-Adica pot sa....-te ranesc pe tine?- sa ranesc pe oricine din jurul meu?continui eu mascandu-mi adevarata intrebare.

-Da,absolut pe toti...si da, si pe mine.

Ah, asta am gandit-o! Trebuie sa ma opresc sa mai gandesc.

-Imposibil!rade el cu gura pana la urechi facandu-ma sa zambesc stanjenit.

Trebuie sa ma obisnuiesc cu asta...hm...e chiar interesant....hei, ce faci?zambesc eu uitandu-ma la Zero.

-Bine chiar, ma gandesc cum sa te torturez.imi ranjeste inapoi stergandu-mi zambetul strengar de pe fata mea.

Sa ma ceeee????????

-Glumesc,glumesc,rade el.

Am rasuflat usurat.

-Dar ceea ce o sa facem azi va fi asemenea unei torturi.spuse el dandu-mi palpitatii.

--------------

Dupa ce am mancat in liniste o gustoasa friptura de pui facuta de el, m-am imbracat in hainele lui:un tricou rosu simplu si niste plugi trei-sferturi, dupa care m-a condus afara. Eram intr-o gradina foarte spatioasa si placuta. Atmosfera era calma si simteam ceva cu totul si cu totul nou, ma simteam ca...acasa.

-Cum se face ca nu pot vedea asa de clar?spun eu minunandu-ma de o parte din priveliste caci in jur se intindea un fel de ceata galbena asemanatoare cu mii de raze de soare.

-Aici este locul tau spiritual.

-Asta explica sentimentul....,spun eu si imi opresc privirea la o pentagrama foarte mare gravata in gazonul din fata mea.

Ce e asta,Zero?intreb in gand caci nu mai puteam vorbi. De ce nu pot vorbi?!ma panichez eu.

-Stai linistit, e normal sa nu poti vorbii. Aici nu poti decat sa gandesti,dar asta nu e o problema pentru mine. Eu pot vorbi.zambeste in spatele meu. Ah si asta e locul unde iti  vei antrena o parte din puteri.