Printul din visul meu ~yaoi~

Capitolul 2

Este prima data cand visez o persoana pe care nu o cunosc, dar barem sa imi faca.....chestiile...alea....

Amintirile au dat navala peste mine facandu-ma sa inrosesc. Toate acele imagini mi-au revenit in cap. In viata mea nu am tinut minte un vis cap-coada, dar cu el era ceva diferit. Si o parte ciudata era ca imi stia numele, de ce?

Gandurile mi-au fost brusc spulberate de Maria care mi-a inmanat o punga de cadou:

-Hei,pamantul catre Lucas.spuse ea razand ca un copil. Toata dimineata ai fost ingandurat.Uite aici,spuse ea aratand cu degetul spre punga care se afla in bratele mele firave, acesta este cadoul meu pentru tine.

Curios, mi-am varat o mana in punga. Surpriza era o cutie ce se afla inauntru. Neputand sa imi dau seama ce e, am scos-o afara si mi-am marit ochii surprins.

-Waaaw, mersi, Maria!spun eu sarutand-o pe obraz.

-Mereu te vedeam desenand cu creioanele si m-am gandit ca ar trebui sa incerci ceva nou, cu acuarele,spuse ea mangaindu-mi bland obrazul.

-Chiar voi incerca, mersi.spun eu zambind cu o fata gingasa.

-Of, tu chiar credeai ca asta e tot? Ce rost are sa ai acuarele daca, spuse ea punand mainile pe clanta usii camerei mei dupa care o deschise, daca nu ai un sevalet cu tot tacamul?

Am stat cateva secunde mirat uitandu-ma la sevaletul mare aproape cat mine (sunt ceva mai scund decat ar trebui sa fiu) care statea in tocul usii cu o panza pe el nefolosita parca chemandu-ma.

-Ceeee?!revin eu in cele din urma.Nu pot sa creeed! Iti multumesc cu mult!!!Esti cea mai tare mama din lume!spun eu aruncandu-ma in bratele ei ca un copil.

Diferenta de inaltime dintre noi nu era foarte mare, fiind si ea putin scunda si parea mai tanara decat era.

-Dar,Lucas....,se opri indepartandu-ma de ea, nu sunt mama ta. Tu ai deja o mama care te iubeste mult.se ingrijora ea.

-Femeia aia care se presupune a fi mama mea abia de da pe acasa si tu chiar vrei sa ii zic "mama"?ma revolt eu totusi mentinand un ranjet in coltul gurii. Tu esti mult mai potrivita pentru rolul asta!spun eu inchinzand ochii si afundandu-ma iar in bratele sale.

Deodata se simti o alta prezenta in camera. Era "mama". Statea in spatele sevaletului aflat in tocul usii cu lacrimi in ochi.

-Lucas...spuse ea printre suspine.

Nu a mai zis nimic si a coborat la parter plangand.

-Crezi ca a auzit?ma interesez eu cu o expresie neutra pe fata.

-Se vede clar ca da....o sa merg sa o linistesc, tu stai aici, sarbatoritule.spuse ea sarutandu-ma pe frunte.

A mutat sevaletul aproape de biroul meu apoi a plecat inchinzand usa.

Nici ca am mai stat pe ganduri si m-am apucat sa pictez un peisaj.Era aproape gata dar am fost intrerupt de un zgomot provenit de la parter. M-am grabit sa aflu ce se auzise.

Maria si mama se aflau in living. Ea era pe jos ca si aruncata tinandu-si mana stanga pe obraz cu lacrimi in ochi in timp ce "mama" se afla in picioare la putina distanta de ea cu o privire care incerca sa o nimiceasca pe doica.

-Ce se intampla aici?!am tipat eu enervat din pragul usii.

Amandoua au tresarit la auzul vocii mele si Maria si-a ascuns privirea in pamant ridicandu-se incet de pe jos.

-Este in regula,Lucas.spuse mama. Doar am pedepsit-o putin.

-De ce sa o pedepsesti?!Nu a facut nimic gresit!