VARA
Cine putea crede?O vara minunata,langa un apus de soare pe masura.Mike si Jay erau langa mine,fermecati de frumusetea cerului.Erau culori imbibate in rosu,galben,care formau un auriu intens,si , in sfarsit,pasarelele care ciripesc pentru iubire.Dorul lor de casa in sfarsit s-a atenuat,insa durerea ca vor pleca,din nou,la iarna,le sugruma ultimele picaturi de fericire.Zambetul de pe chipul meu imi daruia o stare de spirit aparte.Toata lumea stia ca eu trebuia sa fac o alegere:Mike sau Jay?Credeau ca o sa fiu vedeta din The Vampire Diaries,Nina Dobrev,care va alege dintre Stefan si Damon.M-am gandit ca viata bate filmul.Nu trebuia sa ma iau dupa comentariile rautacioase de la persoane care nu au viata si trebuie sa o comenteze pe a altora.Trebuie sa iti traiesti propria viata.
-Ce ziceti,mergem?a intrebat Jay .
-Cred ca da.Ce zici,Adele?
-Ok,am raspuns, trezita din propriile mele ganduri.
Sper ca v-ati imaginat deja ce atmosfera frumoasa zacea in aceasta noapte de iunie.Totul era amestecat cu zambete,iubire si cu un strop de tristete.Maieul meu mulat era unul rosu,iar jeansii mei erau lipiti de corp.Ce caldura!
-Cat o sa mai tina vara asta?...a intrebat Mike.
-De-abia a inceput.Esti patetic daca vrei sa se termine!Avem atatea de facut!am pufnit.
Toti am ras,deoarece stiam ca aveam foarte multe de facut inainte de inceperea scolii.
Campul pe care noi il traversam era de nesfarsit.La venire nu era asa de lung.Acum numai avea capat.Expresia fetei mele era una obosita.
Intr-un sfarsit am ajuns acasa.Eram atat de extenuata,incat nu ma gandeam decat la un pui de somn.Tata era acasa,si lucra in biroul sau.Mizeria din biroul lui era una insuportabila.Hartii peste tot,iar cosurile de gunoi nici macar nu erau umplute.
M-am urcat sus,si mi-am facut un dus rapid.Usor-usor,am aterizat pe pat ca o bomba,iar ochii mei mi s-au inchis.
*Mike era langa mine.Buzele lui roz se apropiau de mine.O,nu!Era Jay . Parul lui, frumos asezat,imi lua ochii , iar buzele mele erau ocupate de Mike..O,stai.Nu vorbeam despre Jay?Eram tulburata . Tricoul sau albastru inchis imi aducea aminte de pieptul musculos al lui Mike...Dar ,chipul sau imi trada ochiul,pentru ca eu il vedeam pe Jay.Nu mai stiam ce sa cred.Jay sau Mike?Cine era ,defapt, in visul meu?*
M-am trezit brusc.Inima imi batea constant,insa eram foarte agitata.Am coborat pentru un pahar de lapte.Scarile erau foarte putine,deci am ajuns imediat la parter.Ma clatinam lin in drumul meu spre un pahar cu lapte,iar mintea imi bubuia.De ce trebuie sa am eu aceste vise?...
-Adele,vino putin.
Era vocea tatei.Ea a rasunat in camera.Mi-am dat seama ca era tata.Glasul lui aspru nu putea fi comparat cu nimic altceva.
-Da...,tata?am raspuns, inca ametita.
-Trebuie sa vorbim.
-Acum ti-ai gasit momentul?Am un somn de imi vine sa ma prabusesc aici.
-Vrei sa te culci?
-Tu ce crezi?
Mi-a facut un semn cu mana,care pe limbajul TATA-MADELLEME insemna VORBIM MAINE.Am incuviintat,si mi-am luat paharul cu lapte.M-am dus in camera mea. Am adormit imediat.
A doua zi,dis-de-dimineata,tata m-a chemat in biroul lui.Eram mult mai vioaie.Parul meu roscat era prins intr-un coc,iar la capatul ochilor mei se zareau niste codite trasate cu tus.Purtam un maieu care imi punea formele in evidenta,sutienul negru fiind la vedere,iar pantalonii scurti erau , de data asta,violeti.
-Deci,tata,despre ce trebuia sa vorbim?
-Ne mutam.
Inima mi s-a oprit pentru o milisecunda.Nu puteam sa ma mut.Asta insemna ca imi pierd toti prietenii...
