A doua zi nu am putut sa ma misc din pat. Ma simteam , ei bine, pe langa faptul ca ma simteam INGROZITA,lenea e mare!
Dupa cateva minute, mi-am facut un dus si l-am sunat pe Mike:
-Buna..Ce faci?
-O,frate,ai o voce naspa..O ,da scuze..Nu pot vorbi.Sunt.. ocupat.Nu il suna pe Jay! E langa minee! Paa!
Super! Mi-a inchis in NAS.M-am imbracat mofturoasa si am iesit afara.Afara nu era nimeni, ca de obicei.Era doar caldura care devenea al naibii de insuportabila,chiar si dupa 2 minute de mers.Incepeam sa pun lucrurile cap la cap:dar totusi,nu imi raspundeam la acea intrebare:cine vine?Ma rog.Poate nu trebuie sa ma zbat cu chestiile astea..
-Hei,mi-a soptit o voce din spate.
La naiba!Era fata care tocmai s-a sinucis,aseara,la mine pe acoperis.
-Jnebun?Ce ...Ce cauti aici?am intrebat.
-Voiam sa te atentionez!Vinee!Chiar e aproape...Baietii nu te ajuta!Sau poate da...Cine stie?
-O ,Doam..
A disparut."Perfect!"am racnit,in gand.
-A,am uitat sa iti spun! E pe 5 iulieee,te astept atunci!Va fi vai...de tine!
Si apoi iar a disparut.Mi-am adus aminte:aveam sa ma intalnesc cu Jay si Mike la ora sapte.Nu au venit.Il sun pe JAY de data asta.
-Buna.
-Buna,a zis.
-DE CE NU ATI VENIT LA SAPTE?am urlat.
-Dormeam.a zis el,calm.Am treaba.Pup.Pa.
La fel. Mi-a inchis in NAS.Fir-ar el.Mergand linistita,cu capul in jos,ma izbesc de inca o forma masculina,la fel de ...masiva ca Jason.
-Buna,Madelleme!
-Hei...am zis rusinata .
-Ce vant te aduce pe aici?
-Ma plimbam..
-De una singura?
Am inceput sa mergem,chiar pas la pas,impreuna.O,Doamne..Ma incurcam cu al 3-lea baiat din viata mea.
-Te-am vazut azi la scoala si ..sincer,chiar ma gandeam la tine.
-O,chiar asa?am intrebat,sarcastica.
-Mda...Ce zici?Bem un suc?
-Scuze.Am iubit.Tre'sa fug! am zis ,si am luat-o la fuga in directia > NU STIU.
O,Doamne,sunt cea mai groaznica persoana posibila.Cum am putut sa ii spun asa ceva unui baiat care avea intentii bune?Nici macar nu sunt cu Jay sau Mike.Doar tanjesc dupa ei .Iar acum ..O ,Doamne,nu prea stiu unde ma aflu..Totusi,am continuat sa merg in padurea aia oribila,cu niste copaci cat lumea de batrani.Timpul trecea foarte rapid,eu nu puteam sa scap din intunecimea aia.M-am hotarat sa fug in partea opusa.Oh!Noroc pe mine!Incepe furtuna.Trebuia sa caut un adapost.
Am gasit!O casa chiar in fata mea.Afara era destul de frig pentru o noapte de vara,dar eu eram fleasca si chiar imi trebuia un pat cald.Cioc-Cioc!
-Cine e? m-a intrebat o voce tare dubioasa,fara sa deschida usa.
-M-am ratacit!Nu sunt aici sa fac rau!
Mi s-a deschis usa.Un barbat inalt ma intampina.M-a lasat sa intru,insa eram discreta.Poate ei voiau sa imi faca rau.
-Ce uda esti..Draga!
-Da,spune!Cine ne deranjeaza?a intrebat o voce feminina,parca sugrumata.
-O copila..Vino,trebuie sa o ajuti.
Femeia care a venit sa "ma ajute"era parca scoasa dintr-o poveste:par rosu,atat de lung,cu ochii albastri,mai albastri ca marea,cu forme de invidat,cu o rochita mulata turcoaz,m-a luat de mana si mi-a dat niste haine de-ale ei.Mi-a pieptanat parul rosu,iar eu am ramas in acel loc,inca UIMITA DE-A DREPTUL de frumusetea mea si a ei.Rochia imprumutata imi statea ac!
-Va multumesc,Doamna..Dar nu trebuia sa ma gatiti..O rochie de casa puteati sa imi dati,ce atata truda?
-Nu e nicio problema!Placerea e de partea mea.Acum,haide sa mananci ceva!
Buclele parului meu erau atat de gratioase,parca tinandu-se de mana,in valuri alunecand,si apoi ridicandu-se ca un curcubeu.
La masa aveam lapte cu cereale.Nu voiam sa mamanc carnea de ren, sau de lup,asa ca am ales niste lapte cu cereale.
-Draga,sigur ti-e bine?
-Doamna,va rog!Ma simt mai bine decat la mine acasa!
Si asta era adevarat.Ma simteam perfect aici.Puteam sta fara sa mai plec.Acasa nimeni nu vorbea,afara de mine.Aici,toata lumea era amabila cu toata lumea.
-Of,dar cand vine Jason?a intrebat doamna.
-A sunat si a spus ca mai intarzie.Cica plecase de la scoala,acum 2 ore.
Cumva acum eram in casa lui Jason,pe care l-am mintit in urma cu cateva ore?La naiba!
