Chapter 7

69 7 4
                                    

Mă duc în cameră și pe pat găsesc foarte multe petale și un tort pe care scria:"Bun venit acasă ".

-Aww..ești un dulce.

-Orice pentru tine.

-Așteaptă puțin că fac un duș.

Intru și stau acolo intr-un apă 10 minute după care ies învelită în prosop.

-Izabell?

-Ce este?

-Vrei să vii la o plimbare?

-Desigur.

După ce mă îmbrac în niște blugi comozi negri și o bluză mulată albă, ieșim afară și numai văd un BMW negru foarte frumos.

-Este numai al tău,Și îmi dă cheile.Vrei să faci o tură?

-Nu pot să cred,zic eu țipând și sărutând-ul scurt pe buze.E superb.

Să recunosc că nu prea știu să conduc,adică am carnet dar nu am mai condus așa,singură. Mă urc și observ că era toată din piele și foarte moale și confortabilă. Încep să gonesc pe șosea până când.. Stai ce?Văd numai negru și mă doare capul.Ultimul sunet a fost cel al ambulanței. Stai ce am făcut? Primul lucru văzut au fost pereții albi ai spitalului.

-Bună!mă numesc Ella,asistenta.Se pare că te-ai trezit.

-Ștefan, cel din mașină, care era cu mine este bine?

-Păi nu pot spune asta.Este în comă și nu prea are șanse de trăit.

Când am auzit cuvintele astea,lacrimi îmi inundă fața...

Visul spulberatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum