Visul spulberat

Chapter 13

Nu vroiam să văd dacă și el e gol..M-am uitat după hainele mele.Un pantof era lângă ușă iar celălalt era în partea cealaltă a camerei. Haina îmi era pe dulap și nu vreau să mă gândesc cum a ajuns acolo.Pantalonii erau pe jos.După ce mă îmbrac încet ca să nu îl trezesc pe Ștefan fug pe stradă și încerc să îmi dau seama unde sunt..la casa lui Ștefan. Dar mama?Nu a auzit zgomotul?Iar eu unde mă duc?Mă opresc pentru un moment să mă liniștesc. Singura mea opțiune este să merg la Paul dar unde stă? Întreb toți oamenii pe stradă ce îmi ies în cale ca nu cumva să îmi scape vreunul care știe. Răsuflu ușurată când o femeie îmi spune că stă pe strada de vizavi.

-Paul?

-Cine este?...Wow Izabell.Ce cauți aici?

-Păi nu am unde să stau și m-am gândit să vin la tine.E o poveste lungă.

După ce îi povestesc tot îmi arată camera unde voi sta.Era spațioasă și după ce mi-am îmbrăcat rochia cu floricele preferată m-am dus jos să văd ce face.Părea nervos și asta mă îngrijorea dar când mă vede revine la starea lui normală. Mă pupă pe obraz ceea ce îmi dă fiori pe șira spinării. Oare încep să simt ceva pentru el?Nu,nu se poate.Eu sunt cu Ștefan.. Sau eram mai bine zis.

-Vrei să ne uităm la un film?mă întreabă și eu doar dau din cap în semn că da.Aduce floricelele și mă ține strâns de talie.Iar fluturii ăia nesuferiți în stomac.Filmul este de groază și îl strângeam tare pe Paul de braț când îmi era frică. Tresar când el strică tăcerea.

-Izabell știu că deabea ne cunoaștem dar vrei să te căsătorești cu mine!

Ce să fac?Logic că simt ceva deci nu am ce pierde.

-Da,spun nesigură iar el îmi pune inelul pe deget.Ne sărutam iar apoi Paul doarme cu mine în cameră.

-Nunta o vom face în 2 săptămâni.

-Nu este prea devreme?apun dar el spune că nu.Următoarele zile mi le-am petrecut cumpărând o rochie și mergând la tot felul de magazine.

După 2 săptămâni:
Este ziua nunții dar nu sunt fericită deloc.Îl las în trecut pe Ștefan dar ce voi face pentru că v-a afla și avem aceleași ore la școală?Am un voal mare prelungit pe spatele meu încordat și o rochie drăguță.

-Carotti Izabell de bunăvoie și nesilită de nimeni te căsătorești cu Hârci Paul?

-Da!strig și atunci îl văd pe el.. prima mea iubire și primul care ma făcut să devin o fată bună.. Ștefan chiar el.Îi observ lacrima care se scurge pe obrazul lui. Încerc să țin lacrimile în ochi și să nu le dau frâu.

-Paul Hârci de bunăvoie și nesilit de nimeni te căsătorești cu Carotti Izabell?

-Da!Acum chiar că plâng. Mint că de fericire dar nu ăsta era motivul.

-Puteți săruta mireasa.În momentul ăla inima mi s-a oprit în loc și m-am uitat la Ștefan dar numai era acolo..plecase.

După ce toți au plecat de la cheful făcut am plecat și noi acasă. Sinceră să fiu vroiam să fie Ștefan în locul lui Paul dar era doar un vis care nu se va îndeplini niciodată.Când ajungem acasă ne punem în pat dar sint că îmi vine să vomit.

-Izabell ești în regulă?

-Da sunt.

Dimineața mă trezesc lângă Paul.Îmi iau niște teniși și un treining roz și plec la farmacie fără să îl trezesc. Îmi iau un test de sarcină și când mă uit văd că eram însărcinată dar nu cu Paul..cu Ștefan.. Am dat de belea.

-Paul?

-Ce este?

-Sunt însărcinată.

Mă ia prin surprindere trangandu-ma brusc.

-Au ce faci?

-Știm bine că ești cu Ștefan însărcinată târfo. Mă aruncă pe jos și simt o durere groaznică.Ăsta e doar începutul! spune și rânjește.

Ce a însemnat asta?