Visul spulberat

Chapter 8

Când am auzit cuvintele astea lacrimi se zăresc pe fața mea.Dacă el moare mor și eu.

-Pot să mă plimb pe hol te rog?

-Nu poți încă ,zice Ella.Dar eu merg fără să mai zic ceva.Mă duc în baie și mă uit în oglindă. Aveam vânătăi peste toată fața. Văd o lamă ascuțită și îmi trece prin minte să mă sinucid. O idee bună în astfel de momente nu?Îmi tai vena și leșin pe jos.

Perspectiva lui Ella:
Mă duc să o caut pe Izabell și mă hotărăsc să merg în baie.Când o văd fără suflare strig ca disperata:

-Ajutor!Cineva???

Au venit asistente și au dus-o dintr-o sală.

-Trebuie să o supravegheze cineva,spune doctorul.

-Stau eu cu ea,zic eu în timp ce mă duc în sala în care Izabell era conectată la aparate.

Perspectiva lui Izabell:
Mă trezesc și doar după 5 minute îmi amintesc ce am făcut. Sunt în viață. Nu ăsta era planul.Trebuia să mor.Apoi apare Ella.

-Tu m-ai găsit nu?

-Nu puteam să te las așa. Am o veste proastă și una bună. Cu care încep?

-Cu cea bună.

-Ștefan și-a revenit.Vestea rea e că își poate pierde memoria și să uite trecutul.

-Adică nu mă va recunoaște? O lacrimă îmi străbate fața.

-Nu.Dar sunt șanse să își amintească măcar ceva.Răsuflu ușurată.

După 5 ore:
-Pot să mă duc la Ștefan?

-Acum da.

Pășesc cu spaimă pe holurile spitalului până la sala 169.Intru și încep să plâng. Era acolo din cauza mea.Îmi oferise un cadou acum iar eu i-am dat ca răsplată pierderea conștiinței. Conectat la aparate și așa frumos..Aww.

-Uite scumpule.Știu că nu mă mai cunoști dar îmi pare rău că te-am adus în starea asta și știu că nu pot să te vindec dar eu te iubesc!Îl sărut dar el începe să strige.

-Cine naiba ești? Lasă-mă în pace.

-Dar sunt Izabell!

-Nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta. Pleacă.

Plec intr-o viteză că am și dărâmat lucrurile din cale.Nici nu m-am uitat în urmă. Ajung în sală și mă tăvălesc prin "pat". Sunt așa.. Nici eu numai știu.

Trece o lună:
Trebuie să plece Ștefan de la spital și eu nu mă mai duc.Știu că e mai fericit fără mine. Nu mă mai vrea.Totuși am mers la el acasă. Și acum sunt în fața ușii și sun la sonerie cu groază.A răspuns. Ce frumos este..mă abțin să nu îl sărut.

-Iar tu femeie?

-Vreau să vorbim.Doar 5 minute.Mă lasă să intru și încep să îi povestesc tot.

-Chiar?Eu nu te cred.Ești obsedată atât.

Aceste cuvinte spuse de el m-au rănit mult.

Ajung acasă și sunt întâmpinată de Mary.. Ce groaznic.

-Surioară vi la o petrecere la ora 20:00?

-Sigur.

La 7:30 încep să mă îmbrac. Hmm..mă gândesc că va veni și Ștefan. De aceea vreau să îi fac impresie bună. Îmi iau o rochie scurtă portocalie cu funde multe și mă machiez strident.Îmi mai iau și niște pantofi cu toc înalt și sunt gata.Când ajung muzică la maxim și multă băutură. Încep să mă dau în spectacol până îl văd pe Ștefan. Mă duc la el.